7 zile în rai

Azi e o săptămână de când sunt aici. De dimineață bună (mai cu seamă de la ora 11) mă uit la ceas și îmi readuc aminte evenimentele de acum 7 zile (călătoria cu avionul, așteptatul trenului în aeroport, emoțiile dinainte să ajung, primirea veștii că n-am cheie la cameră, precum și bucuria de a afla că am net). Rememorez toate evenimentele și-mi dau seama cât de multe am învățat în ultima săptămână, cât de mult am evoluat și.. cât m-am maturizat. Și toate astea doar într-o săptămână… Grozav!

Îmi încep dimineața favorabil. Am ocazia să vorbesc cu un prieten drag mie, cu o parte din mine. Discuția se întinde pe câteva ore și mă simt minunat. Știu că am un prieten de nădejde, știu că putem vorbi orice, știu că mă cunoaște și mă ascultă și se bucură pentru mine. Mulțumesc, …!

E soare, e cald, vremea e frumoasă, e plăcut, aer curat, soare la geamul meu! Decid că nu e vreme prielnică de pierdut în casă și ies pe pajiștea din fața camerei. Îmi iau cu mine verbele la norvegiană, mă așez pe băncuță și încep să citesc. Lectura verbelor durează vreo 2 ore, cu pauză de discuție cu Marie din Danemarca, o tragere cu urechea la dialogul unor norvegieni de” peste mine”, si aruncarea unei priviri către vecinul meu care în decursul a 10 minute iese afară și fumează 2 țigări. Mă prefac ocupată, el vede că nu-i loc de ziua bună așa că se retrage în camera lui și-și trage frumos draperiile. Eu îmi termin ce mi-am propus și încep să gândesc niște idei pentru blog. Asta pentru că în ultimele 2 zile nu m-am putut aduna să scriu ceva interesant.

Cum e să fii de 7 zile într-o țară străină? Minunat!!!
1. Ești obligat să vorbești engleză/norvegiană.
2. Ajung să visez noaptea dialogurile de peste zi.
3. Repet cuvinte și formulez propoziții în cap ca să nu zic ceva tâmpenii (asta pentru că atunci când sunt foarte obosită îmi pierd coerența… încă nu mi s-a întâmplat).
4. De 7 zile mănânc același lucru. De luni neapărat îmi schimb dieta!
5. Ar mai fi… dar trebuie să-mi forțez creierul prea mult!