Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 22 februarie 2014

Filmul - pretext de socializare. Iluzie colectivă

Hai la mine să ne uităm la un film.

Hai să luăm venirea în varianta adevărată a filmului, nu doar ca pretext. Doi, opt, o sută oameni adunați organizat în scopul vederii unui film. Puși laolaltă, tolăniți care pe unde, adulmecându-se reciproc, simțindu-se obsesiv, având doar un scop - să vizioneze colectiv un film, să râdă în cor și să comenteze fazele tari. După mine, o metodă slabă de socializare. De ce? Nu-mi place compania viețuitoarelor atunci când trăiesc într-alte lumi. De ce să vreau să ascult comentarii plictisitoare, râsete obositoare și intervenții și predicții nelalocul lor? Nu-mi place să aud alte zgomote în afară de cele reproduse de mine și mă deranjează orice foșnet care m-ar putea aduce la realitate. De altfel, vizionarea unui film în gloată nici nu e metodă de socializare, ci e un fel de-a nu sta liniștiți și singuri acasă. 

Te simți singur și de asta te uiți la filme singur? NU. Oamenii singuri și singuratici știu că orice moment cu ei e mai important decât oricare alt moment social cu fie și președintele Lunii. De ce să avem nevoie mereu de spectatori pentru existența noastră? De ce să râdem organizat și să trăim colectiv, dar diferit, un film? 

Merg mereu singură la cinema. Și poate și pentru că am obosit să întreb lumea dacă vine la film sau nu, sau poate pentru că nu vreau să ascult păreri despre care actor cum a jucat și ce faină a fost nuș ce fază. Nu mi se pare deplasat că mă simt bine cu mine și nu ne plictisim niciodată. Sunt atâtea lucruri frumoase de făcut când ești singur, încât orice sociopat și-ar dori să le trăiască, însă îi e frică. Singurătatea e un drog puternic. Sunt profund, acut dependentă și ar trebui să merg la o clinică de socializare ca să-mi revin. Însă probabil nu-mi doresc să-mi revin. De ce să-mi bag pe gât niște oameni neinteresanți numai de dragul comunicării banale? Prefer să-mi păstrez cuvintele, stările și sentimentele pentru într-o zi. Într-o zi când va merita să-mi părăsesc starea de liniște și calm singuratic pentru o stare de liniște duală... dar nu colectivă. 

Nu e nici rușine, nici stânjenitor să te iubești și să te simți bine cu tine.

Nu suntem toți din același film. Eu sunt dintr-altul.