Totalul afișărilor de pagină

joi, 23 septembrie 2010

Norvegienii și mâncarea

Norvegienii sunt recunoscuți pentru simplitatea lor într-ale gătitului. Spre deosebire de alte popoare, românii, de exemplu - care trăiesc doar pentru a mânca-, norvegienii nu dau doi bani pe mâncare. Un norvegian cheltuie lunar mai puțin de 15% din salariu pe mâncare (nu cred că la noi e posibil așa ceva). Norvegienii au ceea ce se numește matpakke (un fel de pachețel cu mâncare). Ei bine, matpakke-ul asta e celebru și constă într-un Sandwich cu unt și brânză (albă sau burnost). Dacă un nordic recurge la o mâncare economică și sănătoasă în timpul săptămânii, să nu credeți că va face asta și în weekend. NU... weekend-ul e dat pentru a bea până nu mai știi de tine, a mânca mâncăruri nesănătoase și a bea Cola. Așadar... în weekend e permis orice...scandinavii par să uite de ceea ce se numește "cu măsură" și fac exces la toate.. doar e WEEKEND!!!
Pentru că sunt cam zgârciți de felul lor, norvegienii au inventat un tăietor de cașcaval - a cheese slicer! Tăietorul asta taie foarte subțire - în fond asta e ideea... să mănânci cât mai mult din cas... cu economie și măsură! Tăietorul economic (pe care mi l-am achiziționat și eu de curând cu 47 coroane) arată cam așa:

Norway and Elephants!

La cursul de Telemark Identity Region învăț o mulțime de lucruri intresante despre cultura și civilizația Norvegiei. Transcriu, rescriu, citez, mai și traduc anumite idei importante - evident asta în caz că aș putea stârni curiozitatea cititorului. Ideile nu-mi aparțin. Contextualizarea, îmbunătățirea și comentariile extra sunt 100% idei personale, neplagiate!

"Once upon a time, the nations of the world were invited to write a book about the elephant. The germans, being both punctual and thorough, published a twelve volume work, before the deadline, entitled A Short Introduction to the Life of Elephants. In succession, the French published The Elephant and L'amour, the Danish 101 Ways to Cook an Elephant, the British The Elephant and the Empire and the Americans How I Shot an Elephant. Last, but not least, the Norwegians published their contribution: Norway: its Land and its People". (Andreas Aase)

Norwegians have three important values: equality, moderation and nearness to nature.

Conceptul de egalitate e diferit în Norvegia față de alte țări, spre exemplu, Mare Britanie. În Norvegia există cea mai "transparentă" societate din Europa - ceea ce ei o consideră ca fiind un adevărat triumf. Un bun exemplu de egalitate e celebra fotografie a Regelui Olav V în 1973.

Regele călătorește alături de oameni simpli în metrou și de asemenea vrea să-și plătească biletul - egalitate fără dubii! De observat vestimentația regelui!!

Bjørnstjerne Bjørnson afirmă despre Norvegia : "Norway is a country of houses and cottages, but not castles". Norvegia "suferă" de o absență a burgheziei și a aristocrației - asta datorită peisajului (munți, lacuri, fiorduri, păduri) și acest lucru se reflectă în lipsa de palate/castele, tipice oarecum Europei Centrale.


marți, 21 septembrie 2010

Aritmetică

5-220, 5-222 sunt sălile de curs în care îmi duc eu existența pe aici prin Bø. Desigur că-mi mai irosesc ore bune din viața mea și în alte săli cu numere la fel de ciudate: 4-3111C, 4-3111A, 5-221, 5-118. Sunt convinsă că nu interesează pe nimeni ce și cum cu sălile de curs, însă mă interesează pe mine... poate în felul asta o să rețin când și unde am anumite cursuri.
Dacă probabil vă întrebați cum e numerotarea asta fatidică, ei bine asta încerc să aflu și eu... Presupun însă (nu e o certitudine) că primul număr - și anume 4, 5 - e de la departament (ce și cum cu departamentele astea nu mă duce capul). Ce e ușor de explicat e că numerele astea 220,221 etc sunt numere.. deci numerele sunt numere.. care indică în ordine descrescătoare sau crescătoare (depinde din ce parte a coridorului intri/ieși sau privești) sălile de curs. Asta mi se pare logic.
Ce mi se pare ilogic e că 4-le și 5-ul nu sunt plasate logic în clădire... cel puțin nu în logica mea! Vorbesc doar de 4 și 5 pentru că 1,2,3 nu am văzut până acum! Rămâne însă ca tot eu să descopăr și celelalte cifre pentru a putea să ajung în levelul superior al jocului "de-a număratul"!
Ce e și cu "arimetica"asta... În loc să număr silabe, foneme și diftongi stau și număr sălile de clasă...


Acum însă merg să număr oi norvegiene că e vreme de somn!

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Intrigi emoționale de la 2000 km distanța...

Când ești în paradis întotdeauna se găsesc doritori care să-ți arunce cu o piatră/bolovan în geam, să-l spargă și să de aducă înapoi în iad... nici măcar în Purgatoriu (unde știu sigur că mi-am găsit liniștea dintr-un anumit Nemeș-ian punct de vedere). Așadar... dacă ți-e bine... de ce să nu-ți fie rău?
Mă trezesc recent victima unui conflict emoțional de orgolii. Mă întreb.. ce caut eu aici? Bineînțeles că nu-mi găsesc locul, defapt nici nu sunt acolo unde mulți mă văd. Complicat... ce mai... nici nu știu ce să spun căci îmi dau seama că nu e nimic de spus...
A.. ba da.. mai degrabă aș sta în ploaie decât să mai aud atâtea intrigi, minciuni în jurul meu...(asta e vorba cântecului
http://www.youtube.com/watch?v=nDpAPbPMPIA&feature=player_embedded)

marți, 14 septembrie 2010

Maugham - Vălul pictat (The Painted Veil)

Ecranizare după celebra carte a lui W. Somerset Maugham – Vălul pictat

Regia: John Curran

Scenariul: Ron Nyswaner

Distribuţie: Edward Norton în rolul lui Walter Fane

Naomi Watts în rolul lui Kitty Fane

Liev Schreiber în rolul lui Charlie Townsend

Toby Jones în rolul lui Waddington

Anthony Wong în rolul colonelului Yu

Diana Rigg în rolul Maicii din mănăstirea Men-tan-fui

Acţiunea filmului se petrece în Londra anului 1922. După ce descoperă că îl înşeală cu un alt bărbat, soţul lui Kitty Fane (Naomi Watts), un cunoscut bacteriolog (Edward Norton), o duce pe soţia lui într-un îndepărtat teritoriu chinez, unde încearcă să combată devastatoarele efecte ale holerei. O călătorie iniţiatică în timpul căreia tânara femeie va înţelege adevaratul sens al vieţii şi al dragostei şi va ajunge să se descopere pe sine însăşi.

Doi actori fenomenali, o superbă poveste de dragoste plasată într-un decor autentic şi un scenariu de Oscar. Pe scurt, Vălul pictat. Inspirat după romanul clasic al lui W. Somerset Maugham, filmul aduce pe pânza ecranului de cinema povestea emoţionantă a unui tânăr cuplu britanic. Pentru Kitty superficialitatea burgheziei londoneze conferă refugiul ideal. Din momentul în care familia a refuzat să-i mai susţină modul de viaţă capricios, singura ei scăpare a venit din partea lui Walter, doctorul timid care a cerut-o de soţie şi i-a propus să se mute la Shanghai.

La prima vedere Walter degajă elaganţă şi bunele maniere ale gentleman-ului perfect. Un intelectual introvertit, dar care ştie să profite de beneficiile conferite de statutul de doctor.
Pentru Walter căsnicia sa cu Kitty însemnă redefinirea sensului vieţii. Dedicat muncii sale şi aparent un tip stângaci, Walter are să descopere aspectul mistuitor al iubirii orbite de gelozie, în momentul în care este lovit de infidelitatea soţiei sale.

Cu două staruri de talia talentatului Edward Norton (dublu nominalizat la Oscar şi câştigător al altor 14 premii) şi a promiţătoarei Naomi Watts (nominalizată la Oscar şi căştigătoare a altor 28 de premii), "Vălul pictat" se bucură şi de un scenariu impresionant semnat de Ron Nyswaner, cel care în 1993 primea Oscarul pentru Cel mai bun scenariu, cu filmul Philadelphia.

La o primă vedere, povestea este directă şi dramatică: un bărbat cu inima zdrobită caută să-şi pedepsească soţia adulterină. Aventura acestui cuplu nepotrivit este presărată cu tensiune sexuală şi psihologică. Povestea ia o întorsătură surpinzătoare, atunci când personajele încep să se vadă pe ele însele şi reciproc într-o altă lumină, iar thrillerul psihologic devine o călătorie spirituală. Evoluţia relaţiei emoţionale a lui Walter şi Kitty, ca un cuplu, te cucereşte în scenariu, mai ales modul cum fiecare dintre ei trece peste părţile negative ale celuilalt şi redau viaţă relaţiei lor. John Curran se referă la relaţia dintre Kitty şi Walter ca la o relaţie răsturnată. Walter şi Kitty pornesc de la un dezastru de căsătorie şi ajung, la sfârşitul povestirii, la o relaţie care cultivă fazele iniţiale ale iubirii

Maugham, care s-a născut la Paris în 1874, dar a crescut în Anglia, a fost ani de zile student la medicină, înainte de a deveni unul dintre cei mai cunoscuţi romancieri ai secolului XX. Cartea lui Maugham tratează problema relaţiei dintre iubirea fizică şi iubirea spirituală mai bine decât orice lucrare literară din zilele noastre. Cartea e o dramă personală plasată pe fundalul Chinei de la acea vreme (problemele din China în anii ’20). Focusul filmului este asupra poveştii lui Walter şi Kitty. Cartea lui Maugham îngustează mult perspectiva — uneori este chiar claustrofobică. ”Nu este chiar despre China. Este despre Kitty şi Walter, precum şi despre gândirea colonialistă.” sustine John Curran.

Cineaştii au căutat să extindă sfera personajelor într-o viziune cinematografică. “Voiam să îi dăm autenticitate. Voiam ca fundalul să completeze prim-planul.”, explică John Curran regizorul filmului.

Filmul este realizat în China, cu toate că ar fi putut fi realizat şi în Mexic, Canada sau Italia. Cei care au căutat locaţiile au străbătut aproape 8000 de km prin întreaga Chină în zece zile, căutând o zonă care să arate ca un oraş vechi, în apropierea unui râu sau a munţilor. Locaţia trebuia de asemenea să fie aproape de facilităţile moderne, necesare actorilor şi echipei de producţie şi nu în ultimul rând să asigure birouri. Cei care au căutat locaţiile s-au deplasat prin provincia Hunan, dar s-au stabilit în provincia Guangxi Province, din sudul Chinei. Vălul Pictat este un film aparte întrucât este co-producţie cu chinezii. Aceasta a însemnat, aşa cum relevă John Curran “că nu a trebuit doar să poposim acolo, să filmăm şi să plecăm repede. În fapt, am lucrat cu chinezii şi cu Biroul China Film. Va fi distribuit ca film chinezesc în China.”

Înainte de începerea filmărilor pentru Vălul Pictat, cineaştii trebuiau să alcătuiască distribuţia. Actorul Liev Schreiber, care fusese implicat în regizarea filmului Everything is Illuminated, era un admirator al sensibilităţii narative a lui John Curran, dezvăluită de acesta în filme precum Praise şi We Don’t Live Here Anymore. Deci, el nu putea să refuze rolul important Charlie Townsend, vice-consulul britanic la Shanghai, care are o relaţie cu Kitty Fane. “Cred că acea criză generată de relaţia adulteră a lui Kitty cu Charlie este ceea ce deschide calea către o nouă relaţie între ea şi soţul ei.”, explică Schreiber, referindu-se la rolul său. Actorului i-a plăcut de asemenea abordarea unui “subiect de neatins, cum ar fi infidelitatea, într-o perioadă foarte conservatoare din istorie. Este o perioadă pe care am găsit-o întotdeauna foarte interesantă din perspectivă interpretativă.”

Un alt jucător cheie în relaţia dintre Walter şi Kitty Fane este deputatul Waddington, un britanic excentric, libertin, cu care cuplul se împrieteneşte în Mei-tan-fu şi care devine un fel de ghid al lui Kitty în evoluţia sa emoţională. Rolul este interpretat de Toby Jones, care este bine cunoscut pe scena londoneză şi a fost recent prezentat publicului american în rolul Truman Capote, din producţia Warner Independent Pictures, Scandalos/ Infamous. Jones a fost fascinat de personajul complex, uşor misterios, care reuşeşte să se bucure de un stil de viaţă hedonist, în atmosfera ternă din China rurală. . “Este în mod evident o dramă, dar este şi o poveste despre iertare şi căinţă.” sustine Jones despre tema filmului.

Anthony Wong a fost distribuit în rolul colonelului Yu, un rol care a solicitat foarte mult de la talentatul actor chinez, care este un mare star în ţara sa natală. “Yu este un colonel în armata naţionalistă ( KMT), educat în Rusia, aşa că aveam nevoie de un actor care putea să joace în engleză. De asemenea, aveam nevoie de cineva care să-i încânte pe chinezi.”, spune John Curran. Actorul a căpătat şi mai multă practică cu a doua sa limbă —pe parcursul producţiei rolul colonelului Yu a fost extins şi făcut mai proeminent pentru a pune şi mai mult în evidenţă situaţia politică de la acea vreme. “Ei au schimbat mult personajul. Cred că este mai complex decât înainte.”, spune Wong. “Relaţia dintre Yu şi Walter s-a schimbat, de asemenea. Chiar de la început, când Dr. Fane vine în China şi încearcă să ţină sub control holera, colonelul se gândeşte la motivele pentru care a veni. Ce poate face el pentru oameni? Dar pe măsură ce trece timpul, ei devin cu adevărat buni prieteni. Relaţia lor este tot mai strânsă.”

Rolul iubitei manciuriene a lui Waddington, deşi de mică întindere, solicita o actriţă cu nişte trăsături unice, interpretata de modelul era Yu Lin, care a fost contactată de agentul ei pentru a juca în film. Deşi nu a mai jucat în filme, Yu a intrat repede în rolul manciurienei, sub îndrumarea lui Curran. Era necesară înţelegerea relaţiei personajului ei cu Waddington. “La un moment dat, în timpul Revoltei Manciurien, Waddington a salvat familia personajului meu. După aceasta, ea îl urmează pentru totdeauna.”, spune Yu. “In Mei-tan-fu, noi bem mult, fumăm opium şi suntem foarte libertini din punct de vedere sexual. Eu nu mă comport şi nu mă îmbrac ca o manciuriană tradiţională din cauza lui Waddington.”

Distribuţia este completată de actriţa britanică Diana Rigg în rolul Maicii din mânăstirea de la Mei-tan-fu.

Principalele filmări la Vălul Pictat au început în studiourile din Beijing. Producţia avea dimensiuni uriaşe, cuprinzând o echipă formată din 40 de occidentali şi 260 de chinezi, 12 traducători şi 70 de caravane de lucru. Deşi Curran dorea să folosească cât mai mulţi şefi de departamente, cineaştii au realizat curând că bariera lingvistică era prea mare. Echipa de creaţie era condusă de directorul de imagine britanic, Stuart Dryburgh, de designerul de costume britanic Ruth Myers şi de editorul Alexandre de Franceschi.

Toate costumele pentru Kitty Fane au fost confecţionate —unele de la zero, iar altele din rochii pe care Myers le-a aranjat, decorat, iar uneori chiar le-a modificat. “Kitty este un personaj adorabil.”, explică ea. “Întotdeauna este foarte amuzant să îmbraci un personaj, ale cărei haine să redea starea emoţională şi evoluţia sa.” Spectatorii fac cunoştinţă cu Kitty la o petrecere londoneză, la care este îmbrăcată cu o rochie în stil nonconformist “concepută atent pentru a fi altfel decât orice altă rochie purtată acolo. Este mai scurtă şi mai transparentă.”, spune Myers. De fapt, rochia a fost realizată din materialul unei rochii tipice pentru anii ’70. “Kitty debutează ca o tânără englezoaică din clasa medie, de un anumit tip, care este în esenţă preocupată numai de ea, de imaginea ei, de modul în care se va căsători şi de averea implicată aici.”, explică Myers. “La început, hainele ei vor să o facă să arate într-un anumit fel. Începe prin a fi foarte în pas cu moda.” Ca personaj foarte legat de locul şi perioada ei, Kitty în mod firesc încearcă să-şi recreeze acelaşi mod de viaţă în Shanghai. “Rochia pe care o poartă atunci când îl întâlneşte pentru prima dată pe Charlie este foarte sexy, cu spatele gol.”, spune Myers. “Este foarte strălucitoare, până la teribila confruntare cu Walter. Din acel moment, începe să devină o persoană cu totul diferită.” Culoarea începe să pălească în hainele lui Kitty, atunci când pleacă în călătorie la Mei-tan-fu, ceea ce reflectă starea ei de spirit. “Hainele ei sunt mai mult monocromatice şi decolorate.”, spune Myers. “Materialele sunt toate de culoare bej, alb sau alte culori deschise. Ai sentimentul că nu este fericită.” “In Mei-tan-fu, hainele ei devin mult mai puţin nişte elemente de faţadă şi mai organice. Kitty poartă haine simple, cu sensibilitate.” , spune Myers. “Dar cu cât sunt mai simple hainele ei, cu atât mai blândă şi mai plăcută devine ea. Evoluţia interioară a personajului face ca acele haine din trecutul ei să pară ca nişte elemente decorative inutile. “Simţi cum frumuseţea ei interioară începe să strălucească. A împlinit o călătorie uriaşă.”, adaugă Myers, “iar hainele au călătorit alături de ea.”

Povestea lui Walter şi a lui Kitty este atemporală. Este ceva emoţionant în modul în care oameni foarte ataşaţi de viziunile lor rigide asupra lumii ajung să renunţe la ele. Este ceva emoţionant să vezi doi oameni care devin umili şi învaţă să-şi acorde iertarea reciproc.

luni, 13 septembrie 2010

Bună dimineața la apus

Pentru unii oameni, în general aștia ca mine care se trezesc cu noaptea-n cap (la răsărit) e nevoie de o a doua bună dimineața... când soarele strălucește încă pe cer sau când apune (depinde de... multe:P). Am observat pe propria-mi piele că mă întorc din ce în ce mai mult în copilărie... asta pentru că nu pot trăi fără somnul de după-masă. Cu toate că la vremea aia somnul era un calvar că pierdeam jocul cu fetițele, acum am o altă viziune asupra fetițelor, jocurilor și implicit a somnului. Fetițele și jocurile... după apus... dar.. nu intrăm în alte sfere! Revin... somnul e un fenomen cu care mă lup de vreo 5 ani.. dar DEGEABA... nu se poate! Evident, există și excepții excepționale, dar majoritatea zilelor nu trec fără o vizită la Ene.. două de fapt.
De când am venit în Norvegia, trăiesc/dorm cele mai liniștitoare și mai captivante somnuri.... Credeam că dacă mă îndop de calciu, magneziu, magneB6, vitamine și alte pastiluțe scap de ceea ce se numește oboseală acumulată peste zi care se sfârșește numai cu un somn după-masă. Ei bine, o fi ea Norvegia da românul din mine tot român e!

Nu aș vrea să-l pierd pentru nimic în lume; nu vreau să-l schimb cu nimic; e indispensabil stării mele de bine; e via-ța mea, e prietenul meu... somnicul din timpul zilei!!!
De obicei după un somn bun, urmează o cină slăbuță, un ochi pe facebook, un episod din The Tudors și apoi... plânge-te Ruxandră că nu-ți ajunge timpul să mai și înveți! Lenea asta...

duminică, 12 septembrie 2010

La târg

Și am fost și la târg norvegian, asemănător cu târgul de pe la Chiochiș din copilăria mea!
Excursia la Dyrskun a fost organizată de către Sarah (profa mea de la Telemark Identity Region). A fost obligatorie. Inițial am crezut că vom merge undeva pe munte sau la ceva rău/fiord. Ei bine, precum mi-e felul nu m-am interesat unde voi merge și am lăsat să aflu pe ultima suta de metri (ceea ce mi-a priit oarecum căci mi-am dat seama că-mi plac surprizele).
Ieri dimineață la ora 9:45 ne-am întâlnit o mare parte din studenții internaționali (în jur de 40 indivizi) în gara din Bo. Am așteptat ca la pâine caldă să primim biletul de intrare la târg și o broșură cu ce vom vedea și implicit, unde ne vom pierde vremea o jumătate de zi. Am fost mulțumită... m-am entuziasmat că voi putea să văd niște vaci norvegiene foarte bine educate din Telemark (zice-se că vacile din Hedmark sunt tare prost crescute și neascultătoare). În jur de ora 10:15 ne îmbarcăm într-un autocar și pornim către Seljord (un drum Gherla-Cluj... vreo 40 km mai bine zis). Ajungem în vreo 30 minute la Seljord și rămân pentru prima data cu gura căscată: sute, mii de mașini în parcare și sute de rulote... una lângă alta. Se pare că târgul asta e foarte important și celebru de erau așa multe rulote și atât de mulți oameni. Ajungem la intrarea în târg și fiecare se grupează cu prietenii lui și pleacă la inspectat zona. Eu merg cu prietena mea de la camin, colega mea de palier Marie și ulterior ne grupăm cu niște americance drăguțe (mai erau și 2 "polonezoaice", 1 estoniancă, și un fotomodel care nu știu ce nație e... cică rusoaică). Așadar... hai la târg!
Mâncare cât cuprinde: cârnați, pâini, gemuri, siropuri, brânzeturi, vafle, clătite și câte și mai câte. Alături mașini: tractoare, utilaje, mașinării agricole imposibil de manevrat, forduri și toyote la reducere. Printre asta câte un cort de-al vreunei bănci, țoale câte vrei, scule de pescuit, cizme de gumă, standuri cu sute de curele cu cele mai idioare inscripții, pălării de cowboy, pelerine la tot pasul și muuulte alte bazaconii care nu merită menționate (kitchuri adică). Târgul seamănă pe deplin cu manifestările noastre românești - zilele orașului/satului, târgul nu știu care sau nunți țigănești.
Nu mi-a stricat ieșirea asta pentru că am avut prilejul să văd și o altă parte a norvegienilor... o latură similară cu a românilor. Am văzut, mi-a plăcut, am mâncat o vaflă cu dulceață de căpșuni și cu zahăr și am plecat acasă.
Aaa... spre casă mi-am plătit eu biletul de autobuz... 70 coroane... hai să zicem 7 lei cât constă cu microbul Gherla-Cluj... doar că 70 coroane înseamnă 35 lei.. da asta e altă treabă.
Așadar pe cât de civilizată e Norvegia pe atât sunt oameni de oameni. Și ei petrec la fel ca noi, au târguri și se manifesta similar cu românii, doar că mâncarea lor nu are gust cum are a noastră. Să-mi zică mie cine cum o vrea da dulceața noastră are gust, siropul e sirop, fructele au gust de fructe nu gust de plastic, iar carnea e carne nu soia!
CONCLUZIE: Norvegia... mai civilizată de 100 ori decât România! Mâncarea românească... mai gustoasă de 100 ori decât mâncarea norvegiană!

p.s. Nu am văzut vaci din Telemark... doar porci, capre, iepuri, cai și ceva șoareci...

vineri, 10 septembrie 2010

Episodul cu mașina roz

S-a petrecut acum 2 săptămâni, adică într-o sâmbătă de august...(28 cred)!
Sâmbătă, zi cu soare, fără nori și 19 grade... Decid cu prietena mea Agata să mergem în excursie, într-un tur al împrejurimilor. Ne întâlnim la ora 12:30 în fața căminului și pornim la drum. Mergem mai întâi la biserica de pe deal și automat la cimitirul fantastic (ne pozăm, furăm mere din curtea bisericii și admirăm peisajul). După asta o luăm pe un drum necunoscut. Și mergem noi ce mergem și la un moment dat se înfundă drumul în curtea unei case prost îngrijite. Decidem să facem cale întoarsă, nu însă înainte de a mă fotografia eu cu niște mașini vechi (de bmw-ul roz e vorba ... cel de pe fb). Mi-am descoperit de-o vreme încoace o uriașă pasiune pentru mașini vechi și stricate. Asta era ca o paranteză fără paranteză. Așadar... facem cale întoarsă. Și cum veneam noi pe același drum dar într-o altă direcție, adică spre casă, auzim din spate o mașină venind cu viteză grozavă (vreo 50 km pe ora... mult având în vedere că era drum de țară).
FRÂNĂ! Mașina frânează în dreptul nostru și o doamnă ne ia la rost în norvegiană.. Bine, la început am dedus că ne ia la rost; defapt noi nu am înțeles nimic. Ne-am speriat și am rugat-o să grăiască pe engleză căci cunoștințele noaste de norvegiană nu ne permit să înțelegem ce dorește să ne spună. Ce vroia cu adevărat? Ei bine, ne-am prins că ne-a luat la rost dar după ce-a dat-o pe engleză am înțeles și care era problema. A văzut că am făcut poze și ne-a întrebat dacă am fotografiat mașina. Am negat.. doar mi-am făcut poză mie, nu mașinii. N-a părut prea convinsă, însă eu am insistat că nu am fotografiat nicio mașină. S-a convins că e adevărat și ne-a mărturisit că hoții îi fură mașinile și vroia să vadă dacă noi nu am făcut poze mașinii să le dăm hoților ca să vadă ce pradă bună e la ea în curte. Am rămas uimită, i-am zis să se liniștească fiindcă noi suntem doar 2 studente internaționale care au ieșit la plimbare și s-au rătăcit. Nu știu cât de convinsă a fost sau nu, însă eu și azi îmi pun o întrebare : Arăt a hoț?
Plimbarea a fost grozavă, pozele au fost foarte reușite, și în fond mi-am satisfăcut o pasiune... să am o poză cu o mașină roz. În rest... ce mai contează? Dacă hoții i-au furat mașina, regret nespus.. probabil au reușit printr-o altă filială!


10 generalități

Încep prin a mă critica... Nu mă țin de treabă și nu duc lucrurile la bun sfârșit... includ aici și ignorarea blogului! Punctez fiecare idee, tipic mie... asta pentru ca să fie mai ușor de înțeles ce vreau să spun.
1. Mă uit la ceas...acum 4 săptămâni pe vremea asta tocmai plecam din Gherla... așadar mă uit surprinsă în calendar și observ... de 4 săptămâni sunt aici... suspin și-mi spun... e minunat.. e cel mai frumos vis al meu!
2. Acum 2 săptămâni pe vremea asta făceam planuri cu o colegă din Polonia să mergem sâmbătă și duminică în excursii. Am fost... am poze pe fb nu mai dezvolt că intru în detalii inutil!
3. Săptămâna trecută pe vremea asta mă gândeam cu ce să mă îmbrac sâmbătă la Kroa. Mă opresc aici... Sâmbăta trecută am fost la Kroa (unicul club de pe aici). Am fost la un concert minunat (nu știu cine a cântat sau ce, nu știu să numesc genul). Cert e că mi-a plăcut mult, a fost gratis și a ținut puțin, astfel încât la ora 11:45 eram deja acasă. Am fost dezamăgită puțin pentru că aveam chef să dansez și să mă distrez puțin. Dar... poate a fost mai bine așa.
4. Am început să mă uit la The Tudors! Stau zilnicu cu sufletul la gură și urmăresc câte un episod și nu mă mai satur.. aș face asta tot timpul dacă nu aș fi ocupată și cu școala.
5. Am citit Henrik Ibsen - Rața sălbatică. E o piesă foarte interesantă și mi-a plăcut mult. Studiez Ibsen la cursul de Literatură Norvegiană Modernă și am un profesor... ge-ni-al!
6. Am început să fac transcrieri fonetice la engleză. Încă n-am murit, dar știu că aici îmi voi găsi sfârșitul.
7. Am gătit de 4 ori în ultimele 2 săptămâni. Asta înseamnă că am fost de 4 ori în bucătărie, am aprins de 4 ori cuptorul și mi-am pregătit 4 pizza a câte 10 minute fiecare!
8. Mă îngraș pe zi ce trece. Nu mă interesează atâta timp cât sunt cele mai fericite kilograme din viața mea!
9. Săptămâna asta am avut inspecție la bucătărie și s-a făcut un orar de curățenie. Eu am fost prima. Ca să nu-mi fac neamu de rușine azi m-am prezentat frumos în bucătărie și am făcut o curățenie... lună și bec! Sunt curioasă dacă au observat vecinii... încă nu m-am întâlnit să-i aud cum mă felicită :>
10. Azi e 10, de azi în 3 luni fac 20 ani! 10-3-20

luni, 6 septembrie 2010

De dragul scrisului

Nu dezvolt, căci inspirația mi-e seacă! Scriu un citat (de-al nu știu cui) peste care am dat în încercarea mea de a mă familiariza cu atitudinile și identitatea poporului britanic!

Capodopera suna cam asa ... (nu traduc):
"Heaven is where the police are British, the cooks are French, the mechanics are German, the lovers are Italian and it is all organised by the Swiss. Hell is where the police are German, the cooks are English, the mechanics are French, the lovers are Swiss, and it is all organisez by the Italians".

O gluma despre "stereotypes connected with the different nationalities".

De când am venit aici mă tot întreb și mă mai întreabă și lumea: Cu ce se fac remarcați românii? Care e punctul nostru forte? Ce e specific poporului român?
Și parțial am și aflat răspunsul. Înainte de a renunța la cursul de literatură norvegiană, am avut o discuție pasageră cu un coleg norvegian. Mi-a spus că... vrea să viziteze România pentru că a aflat că la munte e foarte frumos, avem peisaje deosebite, Transilvania e celebră (evident prin fantasma cu Dracula), dar.... orașele au aspect comunist. Sincer m-am simțit puțin stânjenită... cum adică orașele au aspect comunist...?! Am stat 2 secunde și automat m-am gândit la Horea și la clădirile din zona facultății mele... Să fie oare atât de comuniste? Și cred că da... are dreptate! Probabil stilul nostru care lipsește ne caracterizează... Avem un stil, doar că, după propria-mi părere e destul de prost definit!
Atât că intru în paranoia!