Totalul afișărilor de pagină

joi, 30 decembrie 2010

2010 - an de glorie?!

Nu știu altora cum le-a mers, dar de anul meu nu mă pot plânge! De obicei, anii pari nu erau foarte norocoși pentru mine, însă anul 2010 a distrus orice barieră!

Realizări:

1. Norvegia - cea mai importantă realizare - a fost dorința mea supremă ca în anul 2010 să plec în Norvegia! Zis și făcut! O experiență deosebită, finalizată în 17 decembrie cu o vizită de 3 zile la Oslo. Nu am apucat să-mi spun ultimele impresii din experiența mea de 4 luni, însă, cu siguranță, mă simt mult mai liberă, mai stăpână pe mine, mai independentă, mai PAȘNICĂ, mai înțelegătoare și muult mai economă. Am învățat să nu mai judec după aparențe, să am răbdare, să ascult, să las pe alții să "conducă", să fiu amabilă și supusă, sa nu mai vorbesc fără să gândesc (deși tot mai fac gafe) și să fiu și mai optimistă și mai plină de viață. Aventura mea în Norvegia se păstrează la loc de cinste în seiful sufletului meu, unde până la cei 20 ani ai mei am adunat sute de amintiri și realizări! Mă mândresc cu mine, cu reușitele mele, cu cine sunt și ce am făcut! Voi mai face...

2. Indienii - a doua realizare, care se leagă tot de prima! Până să merg la capătul lumii aveam eu ceva cu indienii, chinezii și toate popoarele astea asiatice mici cu ochi de orez! Nu-i agream! Motivul? Niciun motiv - rasismul din mine! Ei bine, dacă spuneam mai sus că am învățat să nu mai judec după aparențe, am învățat și să accept prezenta indienilor și a chinezilor în viata mea! Prin literatură, prin împrietenirea cu diverși oameni, am ajuns să nu mai judec amărâții aștia și să-mi chiar placă. Am început să devin interesată de cultura hindi și de japonezi, chinezi și alţi orezari. Nu a devenit o preocupare primordială, însă nu-i mai ignor!

3. Dacă ești SĂGETĂTOR - ai ORICE scuză!!! Aici mi-am demonstrat snobismul zodiacal din mine! Orice săgetător - oricât de mult ar greşi şi oricât de multe tâmpenii ar face - e tot săgetător, merită îndurare, iertare şi compasiune! Şi am să dau un exemplu care se leagă cu experienţa Norvegia şi indieni: Am avut de citit la literatură engleză Buddha of Suburbia a lui Hanif Kureishi! Ei bine, Kureishi este un scriitor jumătate pachistanez, jumătate englez, dar are atuul de a fi Săgetător - astfel am trecut peste toate prejudecăţile mele cu indienii şi am ajuns să-l venerez, să-l admir şi să-mi doresc să-i recitesc romanul autobiografic Buddha of Suburbia! (p.s. e tradus şi la noi Buddha din Suburbie -Ed. Humanitas, Colecţia Raftul Denisei - în jur de 30 lei) .

4. Iubit - suferit - despărţit - sfârşit! Să nu credeţi că eu chiar nu am sentimente! Am, am avut, dar le-am pierdut... Şi în tot jocul asta al iubirii cu un minor, mi-am demonstrat că pot fi extrem de TOLERANTĂ şi ÎNŢELEGĂTOARE dar şi proastă în acelaşi timp! Dar partea buna a lucrurilor e că m-am descoperit pe mine mai mult decât aş fi sperat vreodată, am învăţat că pot ORICE atunci când e nevoie şi nu-mi rămâne decât să mulţumesc!

5. Prietenii sunt...? Asta e un subiect delicat! Mi-am făcut mulţi prieteni în 2010, şi spre surprinderea mea am reuşit să şi conserv fostele prietenii! Câţi prieteni adevăraţi am? Nu ştiu... chiar nu ştiu deastea.... dar ştiu că fiecare prieten ascunde cel puţin câte un secret de-al meu! Şi atâta vreme cât secretul rămâne între noi... prietenul de prieten, iar eu nu pot decât să-mi arăt recunoștința!

2010 - a fost într-adevăr un an bun pentru mine! Am iubit, am urât, am înşelat, am minţit, am plâns, am râs, am suferit, m-am descoperit, am simţit, am trăit...Glorios sau nu - 2010 e anul sufletului meu!

joi, 2 decembrie 2010

Crăiasa Zăpezii

De-a lungul vieții, am întâlnit mulți oameni (ceea ce e foarte normal, zic eu). Acești mulți oameni au avut prilejul de a-și da cu presupusul asupra felului meu de a fi, a personalității mele și nu în ultimul rând a modului de a mă comporta cu ei.

Mi s-a spus așa... "Măi Ruxandra, ești mică și rea... ești insensibilă, ești o răcitură, o acritură, o individualistă, o egoistă, o adevărată Crăiasă a Zăpezii"!
Ei bine, nu m-au deranjat părerile astea multiple... înseamnă că așa e... mi le-am asumat!
"Ruxi, ți-ai bătut joc de mine, de sentimentele mele, de cuvintele mele, de câte și mai câte... ai să regreți"!!

Și iată că a venit ziua regretului!!! Ziua cea mare....

Stau frumos în pat și dârdâi de frig! S-a asuprit un nor negru asupra vieții mele! În ce constă starea asta malefico-distrugătoare a mea? Ger și frig!

Prin Norvegia a venit frigul... ceea ce nu e un paradox... Monitorul meu arată - 11 grade, însă am impresia că e blocat și nu permite la mai puțin. Prietenii spun (cei care au termometre adevărate... eu nu mi-am scos pisoiul afară) că sunt -20 grade! Cumplit... ce să zic! În cameră... frig și aici... am pus eu caloriferul pe 28 grade, însă nu cred că am mai mult de 20.... Ce e enervat e că... din când în când simt câte o dogoare de aer rece... și nu știu de unde! Marea tragedie e că încerc să mă încălzesc de ceva timp... și la propriu și la figurat! Să nu mai fiu aia insensibilă, dar nici să nu-mi mai fie frig, însă nu am niciun rezultat.

Probabil de la starea interioară și inima de gheață s-a extins și la picioare... care sunt reci gheață... mă simt o adevărată reptilă! Am încercat "sari ca o capră prin cameră să-ți pui sângele în mișcare", masaj cu cremă, masaj cu spirt... am încercat până și abdomene... poate, poate pun sângele în mișcare... dar nimic... inutil și în zadar! În timp ce îmi masam tălpile într-un mod erotic (cu spirt și cu ulei de mosk) am avut o previziune a morții mele. Brusc m-a luat amețeala și mi s-a făcut rău... O stare ca atunci când auzi o izbitură puternică în fața casei, ieși la geam și vezi o mașină ruptă în două din care iese un macho man cu capul plin de sânge, glorios ca Tom Cruise în Misiune Imposibilă sau JB adică JAMES BOND (că tot aveați câțiva dileme ce-i cu JB-ul ala pe facebook). Faza asta tocmai narată s-a petrecut acum vreo 2 3 ani în faza casei - 13 ianuarie...rețin data pentru că m-a marcat! Ei bine... aceeași senzație de rău când mi-am văzut picioarele palide, albe, pielea translucidă - asemeni unui mort!
Nici Buddha din Suburbie a lui Kureishi nu mă ajută să mă încălzesc... nici măcar un schwa la fonetică, un jeg elsker deg... sau te iuBECKS... și nici măcar Vodka aia mult visată de 20 ani (pe care am inaugurat-o în prealabil sâmbătă)!

Rece, de neînduplecat, o Crăiasă a zăpezilor până în pânzele albe! Știu că pentru Crăiasa Zăpezii e un mediu ideal frigul... și pentru mine e... În fond... nu e chiar așa de rău! Îmi priește frigul - asta ca să nu creadă cineva că mă lamentez la ora 2 noaptea! Deloc... îmi constatam doar starea de scurtă depresie dinainte de examene! :)

duminică, 28 noiembrie 2010

Te iubesc!

Se făcea că săptămâna asta mi-am făcut timp și pentru mine și prieteni (mai mult decât de obicei). Am petrecut luni, miercuri, joi și sâmbătă - luni și sâmbătă mai cu seamă. O săptămână activă social, plină de evenimente marcante, bună dispoziție, dans, mâncare bună, râsete, zgomot și pozitivism! Toate astea pentru că am intrat în semnul Săgetătorului și mă simt "acasă"... planetele sunt alineate frumos în Săgetător, emană energie pozitivă, prosperitate și voie bună! Așteptam de mult clipa asta...

Ei bine, spuneam că săptămâna asta am avut ceva mai mult timp pentru prieteni. Nu pentru toți... pentru câțiva cu care n-am vorbit mai demult. Există prieteni și prieteni... oameni și șoareci. Dar atâta timp cât eu le spun prieteni, sunt prieteni... și am puțini, chiar dacă sunt mulți. Revin... mă opresc asupra prietenului meu... unul dintre prietenii mei. Discutăm chestiuni de interes general, după care decid că-mi pot permite să-l întreb părerea lui despre blog. Și-mi spune așa: "Sincer... mă așteptam mai mult... poți mai mult... mai profund... "(Eu una mă așteptam la răspunsul asta - calitatea e unul dintre principiile lui de baza ... tot ce spui trebuie să fie spus și receptat într-un mod intens)! A simțit că m-a dezamăgit cu răspunsul asta... însa adevărul e că mi-a făcut un bine (și nu e singurul...)! Mi-a criticat că scriu doar pentru prieteni, doar pentru cei care mă cunosc și m-a sfătuit să-mi lărgesc orizonturile... să scriu și pentru cei care nu mă cunosc...
Morala discuției a fost: Nu contează ce spui, contează cum o spui!

Nu contează ce spui, contează cum o spui! - pentru cei care nu mă cunosc, dar și pentru prieteni!

Dacă tot am ajuns aici m-am gândit că ar fi bine să mă opresc asupra celebrului "te iubesc". Ce înseamnă te iubesc? Nu știu... oprește pe cineva pe stradă și întreabă ce înseamnă cele două cuvinte... O explicație dex-ologică nu mă încălzește, atâta timp cât cuvântul e golit de sens. Cu vântul... cuvântul (scriam eu prin cls a 7a la olimpiadă la română - unica olimpiadă, un eveniment nefericit, dar marcant) trebuie să transmită ceva... dar ceva-ul asta e vid, de cele mai multe ori!
Te iubesc, prințesă!
Te iubesc, pui!
Te iubesc, iepuraș!
Te iubesc, îngeraș!
Te iube!
Te iubi!
Te iub!
Te quiero, te amo, aichiteru, je t'aime, i love you, jeg elsker deg, miluji tě

Am auzit variantele astea... le-am "iubit" pe propria piele... Cuvântul are multe variante! Cred că printre preferatele mele rămâne "00" (aia cu te uiti la ceas si la 00 te iubește, la 59 se gândește la tine și la 01 te înșeală).

Nu sunt împotriva celor două cuvinte, însă frecvența cu care e spus te face uneori să crezi că în spatele cuvintelor nu este nimic... pure cuvinte, pură minciună și pură falsitate! Spun te iubesc (doar nu mă doare tastatura, nu mă dor nici buzele, nu am nici remușcări) însă ce simt e conform cuvintelor? Cuvintele nu mint?

De ce spunem te iubesc? Dar mai cu seamă de ce spunem atât de des te iubesc? De ce nu e de ajuns să ne exprimăm prin gesturi, priviri și zâmbete? Iubirea din te iubesc se simte, nu se spune!
Îmi place să mă joc cu te iubescul... e ca și cum te-ai juca cu focul...Joacă-te până te arzi...joacă-te până iubești!

luni, 22 noiembrie 2010

Misiuni imposibile, corupție și dragoni dresați

Se apropie încet, dar mai repede decât credeam - clipa plecării... Au mai rămas 3 săptămâni... mi se par o eternitate, dar în același timp îmi doresc ca timpul să se oprească - într-o joi!

Cum mi-am petrecut eu săptămâna asta? Nu știu... Adică știu - nimic deosebit! Am să trec în revistă activitățile mele!

Luni - zi obișnuită. Curs de fonetică, întâlnire cu 2 studenți pentru un proiect, iar apoi pierdere de vreme în stil mare!

Marți - mă trezesc cu o oră mai târziu decât de necesar, așadar particip doar la a doua oră de British Studies. Ce-i drept, nu ratez nimic!

Miercuri - mda.. Miercurea a început cu un duș rece. Spre surprinderea mea n-am avut apă caldă. (Într-o săptămână n-am net, într-alta apă caldă... aștept și miercurea următoare...oare ce-o să-mi mai lipsească?). Toată tristețea s-a spulberat când profu de fonetică m-a lăudat și mi-a spus că-mi va simți lipsa la curs! (Mi-a crescut stima de "mine" și mi-am dat seama că pot - dacă vreau)! Ajung acasă și mă declar mulțumită de mine, de asta mă răsfăț cu un somn de două ore după care merg la facultate la o întâlnire cu studenții umaniști și cu profesorii. Extrag dintr-o pălărie numărul 5 - așadar masa cu nr 5. Conform norocului meu și lipiciului meu (minori sau bunici) nimeresc la masă cu 4 profesori și fetele din Polonia. Discut cu un bătrânel drăguț, răspund la niște întrebări de cultură generală, câștigăm un quizz, primim două pungi de bomboane pe care pe împărțim cu ceilalți, iar apoi mâncăm pizza. O după masă plăcută, liniștită, comunicativă și antrenantă. Surprinzător de bine pentru o zi de miercuri.

Joi - nu am cursuri, dar cu toate astea merg la ora 10 la facultate ca să lucrez pentru un proiect. Proiectul e în echipă - dar echipa sunt doar eu. Nimeni nu-și dă interesul, eu trebuie să-mi împart prezentarea mea, iar interesul îmi scade. Fac un power point didactic și decid să nu mă stresez (cu toate astea mă frământ căci toate sarcinile au picat pe umerii mei). Nu îmi place să lucrez în echipă - sunt mai individualistă. Îmi place să lucrez pentru mine, să fac treburile singură, ca apoi să-mi pot asuma victoria sau eșecul, fără a fi nevoită să dau vina pe alții. Ajung acasă în jurul orei 17:00 și "motroșesc" vremea. Pe la ora 22 merg la ziua unui anume Jan, dar petrecerea e destul de moale, așadar la ora 1:20 sunt acasă. Și spre surprinderea mea merg cu mașina - se îndură estonianca să mă transporte și pe mine (deși observ pe chipu-i acru că nu-i pe deplin încântată de prezența mea).
Tot joi, la Coffe Hour, purtam o discuție despre corupție, țigani, furt și mită. Chestii tipice în România și Slovacia. Spaniolii se arată surprinși, la fel și estonianca, aceasta afirmând sus și tare că România și Slovacia nu au ce să caute în UE și fac uniunea de rușine. N-a ezitat să-mi trântească în față că românii au o reputație proastă în Estonia, iar finlandezii nu ne suportă. Mulțumim dragi europeni. Pe mine nu ma doare, nu ma interesează. Nici mie nu-mi plac chinezii și indienii, dar cu toate astea nu mă uit urât la un chinez doar pentru că e chinez. Fiecare e unic, fiecare are identitatea lui - așa că... adio rasism, adio prejudecăți!
Eu mi-am susținut frații țigani, le-am luat apărarea și mi-am exprimat admirația pentru cultura lor. Poate o impresie pozitivă mișcă munții (deși mă îndoiesc). Și da, chiar admir țiganii și le admir cultura!

Vineri - am examen oral la Telemark Identity Region. Susțin proiectul pe care l-am făcut singură - proiect despre Norwegian Fairytales. Tema e frumoasă, însă colaboratorii mei o fac să fie destul de nasoală. Prezentarea decurge bine... în fond bine că e gata. Îmi lasă un gust amar neimplicarea celorlalți, însă mă resemnez, urmărind cele 3 misiuni imposibile cu Tom Cruise!

Sâmbătă - mi-e și rușine să spun - m-am trezit la ora 14:30! Am făcut un mare nimic toată ziua. Am văzut Shrek Forever After, apoi m-am jucat cărți cu niște prieteni, iar de pe la miezul nopții m-am plantat la filmul de noapte.

Duminică - am fost ceva mai activă. M-am documentat cum să-mi dresez dragonul, am frunzărit o cărtică de fonetică și mi-am bătut recordul la ceva joc cu bile! Activ, nu?


duminică, 14 noiembrie 2010

Norvegia... după 3 luni

Acum 3 luni pe vremea asta eram proaspăt aterizată pe planeta Bø! Îmi amintesc cu stupoare cum m-a încercat un sentiment acut de singurătate, o dezamăgire că am soare la geam după masa precum și o senzație de libertate, încredere în mine și optimism!

Era 14 august, o zi toridă probabil în România, aici însă o zi de început de toamnă... Îmi pot aminti toate amănuntele, detaliu cu detaliu - toată călătoria, întâmpinarea mea aici de către Randa, episodul cu cheile etc (le-am scris pe blog la momentul respectiv)! Îmi amintesc până și cum am coborît din tren... doar 2 studenți ... eu și un spaniol (i-am aflat ulterior naționalitatea, adică de vreo 2 luni și jumătate)!

Timpul a trecut extrem de repede. Parcă ieri era iulie și calculam că am 54 zile de vacanță... iar acum... calculez și spun: mai am 33 zile de stat în Norvegia! (poate 34 dacă o avea ceva probleme avionul, sau e ceva furtuna, tzunami sau o noua erupție în ceva vulcan islandic inactiv).

Ce a însemnat experiența Norvegia pentru mine...?! Experiență neterminată și nefinalizată, dar având în vedere că au trecut 3 luni ... pot să leg câteva idei! 3 e cifra fatidică... așadar părerile Ființei Infernale după 3 luni petrecute în Țara Troluților...

După 3 luni...am descoperit:
1. Îmi place singurătatea, dar cu toate astea sunt foarte sociabilă!
2. Mă acomodez foarte repede - asta știam dinainte, dar acum mi-am demonstrat că pot și la capătul lumii!
3. Sunt independentă - am învățat să mă descurc singură în orice situație, să iau decizii, să mi le și asum, să nu mă bazez pe nimeni și să am încredere în mine!
4. Că iubesc natura mai mult decât aș fi crezut!

Am învățat:
1. Acasă e oriunde te simți bine... așadar Bo e momentan casa mea!
2. Să prețuiesc fiecare moment de liniște și singurătate pentru că acasă în România nu voi mai avea așa ceva!
3. Să fiu diplomată, să-ți țin gura și să tolerez!
4. Că se poate trăi și modest, fără 5 produse de curățat baia, fără 70 creme, fără N perechi de pantofi și 15 pulovere!
5. Să gătesc - și mă pasionează!
6. Că prietenii adevărați sunt cei cu care vorbesc mereu și mă întreabă de sănătate! Mulțumesc...
7. Să pierd timpul într-un mod constructiv: un film, o poveste interesanta, o muzică bună, o plimbare, o Kroa, o bere, un bol cu cereale, o conversație cu vecinii, o meditare în liniște!
8. Să îmbin plăcutul cu utilul, să învăț dar să mă și distrez, să dorm dar să mă mai și trezesc, să mănânc, dar să mă mai și mișc, să citesc dar să mai și frunzăresc, să visez dar să mai și trăiesc!

Experiența mea nu gata! O lună înseamnă o nouă provocare, o nouă descoperire, o nouă căutare și o continuare!





joi, 11 noiembrie 2010

Miercuri, 10.11.10

Cred că nu am nevoie decât de un cuvânt : GROAZNIC! Iar asta descrie ziua mea de miercuri, 10 noiembrie 2010! Giuf, dacă mă întrebi ce notă i-aș da zilei de miercuri, ar fi aceeași cu nota dată de tine zilei de vineri – 2 DOI!

1. 1. După cum știți, miercurea e ziua mea cu ghinion, ziua pe care aș vrea s-o elimin, ziua care m-aș bucura să nu mai existe.

2. 2. Ziua cu numărul 10 nu e norocoasă… asta chiar dacă m-am născut în data de 10.12! De pe acum mă gândesc: nici 10 decembrie nu va fi mai bună deoarece (tipic norocului meu din ultimii 3 ani) voi avea un examen de ziua mea, apoi voi fi obosită, voi dormi vreo 3 ore, o să răspund la telefoane (2 - mama și tata), o să spun la toată lumea că e minunat la 20 ani și o să scriu o mulțime de „mulțumesc mult de mesaj”. Doar asta înseamnă să fie ziua ta! Își mai aduc aminte uitații de tine, te simți bine că te bagă lumea în seamă măcar o dată pe an și totul se termina mai repede decât ți-ai dori!

Ziua de 10 noiembrie 2010 începe cu noaptea-n cap. Somn relativ bun, același vis (sunt acasă și mă plimb pe străzile Clujului după care mă apucă panica fiindcă realizez că am curs de fonetică a doua zi și mi-e imposibil să ajung înapoi în Norvegia), apoi un curs drăguț de gramatică cu cel mai drăguț și tânăr prof care dă note mari și care predă impecabil!

După unicul curs de miercuri mă întorc acasă, făcând o escală la REMA, prăvălia de colț de stradă (un fel de Profi, Plus etc). Îmi scap ghiozdanul din mână în timp ce stau la coadă să plătesc (dar se presupune că sunt încă adormită chiar dacă e aproape ora 11).

Ajung acasă… și surprizăăă.. N-AM NET! Asta pune capac la toate! Să n-ai net!!! Înțeleg în România să am probleme la ROMTELECOM, înțeleg UPC-u că mai au câte o pană de curent, dar norvegienii??? Ăștia ce bai au??

Văd că nu merge mașinăria, că nu am net și mă apuc de butonat. Șiiii… distrug tot! Spulber până și ultima speranță de a avea net miercurea! Toată treaba asta durează vreo 20 min.

Decid să mă las păgubașă și merg de pun niște haine la spălat, mă uit pe ceas să văd când să merg după ele și merg până la Agata să văd dacă ea are net. Agata lipsește din peisaj. Mă întorc cu coada între picioare în camera mea și mă pun la somn (nici măcar nu mănânc de necaz). De visat vă dați seama că am visat că am net!! Aveam net, eram fericită, îmi citeam mailurile de pe grupul de norvegiană (care își merită timpul întotdeauna), apoi mailurile de pe șefi de an (chiar dacă am fost înlocuită, mai am o ultimă speranță la o informație înaintea altora), apoi vedeam o mulțime de mailuri de pe facebook și dădeam fuguța să văd care ce a comentat, cine ce a mai postat, mai ascultam o melodioară, mai un like, mai un comment, mai un mesaj la Ana și uite așa mă fericeam eu cu netul!

Mă trezesc speriată la 13:30, merg după haine și ciocănesc la ușa Agatei. Mă milogesc să mă lase să văd ce bai am cu netu! Buunnn.. n-am succes. Încearcă și Marta să mă ajute, dar… în zadar! Nu e dat să am net! Destinul… astrele… constelația Jupiter-Uranus stau cu spatele la mine azi!

Între timp se face ora 16:00.. decid să mă apuc de învățat. Da credeți că am putut?? Numai cu gândul la net am stat! Vai de viața mea… asta e o dependență curată! Nu pot învăța dacă nu-mi verific mailu, facebooku și nu-mi citesc horoscopul!

Încep totuși să citesc la norvegiană. Citesc 3 rânduri și-mi pătez hârtiile cu suc de portocale! Mă ridic să curăț. Mă așez la loc, îmi dau seama că nu m-am spălat pe mâni! Merg să mă spăl pe mâini. Revin la birou! Mai încerc să conectez netu. Nu merge… reiau lectura! Mi se face sete. Beau apă. Vreau ceva cald. Merg sa-mi fac un ceai! Mă întorc și îmi dau seama că vreau să scriu pe blog! Pe Blogg?? Care Blog?? Blogul acela de pe net, nu? Daaa.. desigur! Și uite așa deschid o pagină de word și încep redactarea!

Îmi amintesc că trebuie la ora 20:00 să merg la Breisas la o seara de jocuri, dulciuri și voie bună. Aici a fost bine, nu m-a sâcâit ghinionul, dar nici nu m-a lăsat în pace. Am pierdut la ceva joc de cărți olandez, am pierdut și la twister (adică am ieșit prima). Și văzând că nu e nici o șansă să mă afirm cu norocul meu, m-am așezat frumos pe canapea și am sorbit vreo 4 ceaiuri de lămâie, am câștigat locul 2 la un concurs de cultură generală, am socializat cu oamenii pe acolo și m-am întors acasă. Spre surprinderea mea teafără și nevătămată.

Acum… toată isteria asta cu netul își are rădăcini ascunse. Norvegienii au parolat netul, urmează ca mâine, 11 noiembrie 2010 să merg la facultate să-mi rezolv conexiunea și noile setări. Orice ar fi, e nejustificată schimbarea asta. Cel puțin nu din punctul meu de vedere!

Azi, 11.11.10 am poposit la facultate să-mi rezolv netul. Am mers la niște specialiști norvegieni, dar se pare că hp-ul meu nu răspunde pozitiv unor noi setări de sistem, de aceea s-a făcut o excepție pentru mine – fără parole și alte cele în camera de cămin! Genial, nu!?? Încă n-am ajuns acasă să văd care e rezultatul… sper însă că nu m-am entuziasmat degeaba!

marți, 2 noiembrie 2010

Sex la 16, vodka la 20!

Sistemul norvegian și regulile norvegiene - făcute pentru norvegieni, nu însă și pentru alți locuitori ai Europei! Mi s-au încălcat drepturile de cetățean român.... vreau libertatea din România - România, te iubesc!

Ei bine, dacă în America e obligatoriu să ai 21 ani ca să poți bea, în Norvegia e musai să ai 18, respectiv 20. În România cum stă treaba? No rules!

Azi, 1 noiembrie 2010 - eu împreună cu niște prietene din țări străine, decidem să mergem la Den Gode Nabo - un bituleț aici la colț de stradă unde se poate bea și dansa (ca în orice alt loc, de altfel). O dată decizia luată, o aștept pe Agata în camera mea, bem o bere (sorry, știu că sună foarte urât dar altceva nu-ți prea poți permite să bei aici și eu una nu sunt fan alcool astfel încât să-mi arunc banii pe fereastră, respectiv alcool) și ne pregătim să ieșim. Toate bune și frumoase, la ora 23:10 părăsim căminul și în vreo 15 minute de mers lejer pe un întuneric beznă ajungem la Bunul Vecin!
Începe aventura!
În Norvegia
1. Dacă vrei să mergi în club trebuie să ai 18 ani!
2. Dacă vrei să cumperi alcool slab (cică slab), adică bere sau vin trebuie să ai 18 ani
3. Dacă vrei spirtoase trebuie să ai 20 ani!
4. Dacă vrei să faci sex trebuie să ai 16 ani!
Eu una, am 20 ani fără o lună fix. Am voie sex și bere... sau sex și vin! Sau... bere și sex că sună mai bine!

Revin... mă prezint la intrare cu permisul de conducere. Duduia se holbează intens la permisul meu... eu ii spun în norvegiană 10.12.1990! Bun... înaintez 2 pași, trec 2 minute și vine la mine! Mă uit la ea... îi repet - 10.12.1990 - așadar 19 ani! NU!!!! Trebuie să plec... nu am 20! :O:O:O Și mă rog frumos de ce trebuie să am 20 dacă în toate cluburile norvegiene e obligatoriu 18 nu 20?
Ei bine... cică în baru asa de colț de stradă se vând spirtoase... Și dacă eu nu beau așa ceva?? Nu contează... Poliția fictivă în mod sigur va face o razie la baru nenorocit iar ei nu riscă să primeasă amendă... Doamne ferește.... nu vreau sa cauzez daune norvegienilor! Îmi iau frumos trăistuca (impropriu spus căci am mers cu mâinile în buzunar, iar în buzunar aveam un pachet de șervețele, permisul de conducere și 50 coroane de doamne feri) și mă evapor - evident după intervenții din partea prietenelor... duduia e de neînduplecat!

Cum stă treaba pe la noi??? E voie să bei la orice vârstă??Normal, nu... practic... vezi copilași la 13 ani în club. Știu că așteptam acum 2 ani să împlinesc 18 ani ca - vorba aia - să pot face orice! Acum.. simt că vreau să împlinesc 20 ani ca... să pot bea spirtoase în Norvegia! Asta e visul meu.. să beau!!! DING!!!!

Cum să fii atât de încuiat la minte?? Îmi și găsesc răspunsul: norvegienii sunt un popor de bețivani - beau chiar mai mult decât rușii - așa că probabil încearcă să evite ceva... un mare ceva!

Pentru prima dată în viața mea m-am simțit prost! Pe cuvânt! M-am gândit... am față de bețivan?? Nu e revolta... e o simplă realitate! Duduia a fost a dracului în seara asta! Acum 3 săptămâni a fost acolo o prietenă de-a mea care împlinește 20 ani abia în 29 decembrie... dar era un mascul la intrare... și știm și noi... bărbații e gentlemani... femeile e curve!

Există în România vârstă legală la care îți poți începe viața sexuală?? După mine nu.... aici da! La 16 ani... ai voie să faci sex fără să le spui părinților!!! La noi poți să ai și 25 că nu-ți are nimeni baiul! Poate ii frământă pe unii alții dar cu frământările rămân! :)

Cam asta a fost aventura mea nocturnă de luni, 1 noiembrie 2010! Stau frumos acasă, citesc o carte, îmi consum existența pe facebook, beau sirop de căpșuni și aștept să beau vodkă... că vremea de sex am ratat-o deja!

marți, 12 octombrie 2010

Despre bogăție, zumba și sex

Dragă dumneavoastră/tu,

A venit toamna... și o dată cu ea s-au adunat mii de trebușoare pe căpșorul meu!
Întâi de toate am primit o vizită de la ai mei părinți care au venit încărcați până la refuz cu bucate românești - ca să aibă fetița ce mânca și pune pe ea. Toate bune... m-am bucurat că am ce mânca, că începe să-și revină organismul la normal (eram deja ca un lup fără pic de păr pe el - năpârlită la extrem) și că toate încep să meargă bine! Episodul asta e lung și complicat. M-am încântat că au venit la mine, că am călătorit, că am mâncat bine și că am început să gătesc.

Toată vizita asta alor mei a adus multe intrigi în jur. Cu ce se ocupă ai tăi? Ești bogată? De ce gătești în fiecare zi? Știi că mănânci diferit de noi toți de aici? Știi că ai gusturi ciudate la mâncare? Ți-au adus multă mâncare, nu-i așa? ... Șirul întrebărilor continuă, ei se întreabă, eu le răspund, le dau să guste din preparațiile mele și totul merge înainte. Aaa... vecinii se întreabă... Și dacă se mai întreabă și altcineva, da, gătesc zilnic, nu cu o plăcere ieșită din comun, dar m-a prins!

Să evolum puțin de acum 3 săptămâni... am avut vreo 4 examene (azi l-am dat pe ultimul). M-am descurcat, doar știu că sunt fata deșteaptă și-mi merge mintea. Nu mă laud, dar mă descurc aproape în orice situație. Am primit azi la literatură un subiect puțintel mai paralel cu ce-am învățat eu, dar... cum spuneam și mai sus, îmi merge mintea!

Am descoperit un român pierdut aici. De fapt el m-a descoperit pe mine pe - doamne sfinte importantul FACEBOOK (de n-ar fi fb-ul, aș sucomba)! Așadar... nu sunt singura româncă pierdută între munții Telemarkului. Noi suntem români - în Telemark stăpâni.

De azi sunt oficial o zi în vacanță!

Săptămâna trecută am făcut o criză de singurătate acută... prima criză de când am venit aici. Toată lumea m-a enervat și comunicarea mea a fost la MININ! Dar... (să mă mai laud puțin... îmi merge bine minte, chiar dacă mai scârțâie uneori ..) am găsit soluția! CHEIA E LA MINE! TAEBO... și am început frumos și gratis să mă antrenez câte o oră în fiecare seară... fac asta de 5 zile și încă nu m-a apucat lenea sau plictiseala (repet zilnic: Numai proștii se plictisesc). Am învățat să dansez Zumba, Reggeton etc! Îmi priește, arăt bine ( am și făcut senzație) și sunt fericită!

Cu drag,
eterna "asta mică și rea"


p.s. nu e nimic despre sex... da am învățat că dacă titlul nu sună palpitant n-ai cititori! :D sorry... despre sex în viitor

joi, 23 septembrie 2010

Norvegienii și mâncarea

Norvegienii sunt recunoscuți pentru simplitatea lor într-ale gătitului. Spre deosebire de alte popoare, românii, de exemplu - care trăiesc doar pentru a mânca-, norvegienii nu dau doi bani pe mâncare. Un norvegian cheltuie lunar mai puțin de 15% din salariu pe mâncare (nu cred că la noi e posibil așa ceva). Norvegienii au ceea ce se numește matpakke (un fel de pachețel cu mâncare). Ei bine, matpakke-ul asta e celebru și constă într-un Sandwich cu unt și brânză (albă sau burnost). Dacă un nordic recurge la o mâncare economică și sănătoasă în timpul săptămânii, să nu credeți că va face asta și în weekend. NU... weekend-ul e dat pentru a bea până nu mai știi de tine, a mânca mâncăruri nesănătoase și a bea Cola. Așadar... în weekend e permis orice...scandinavii par să uite de ceea ce se numește "cu măsură" și fac exces la toate.. doar e WEEKEND!!!
Pentru că sunt cam zgârciți de felul lor, norvegienii au inventat un tăietor de cașcaval - a cheese slicer! Tăietorul asta taie foarte subțire - în fond asta e ideea... să mănânci cât mai mult din cas... cu economie și măsură! Tăietorul economic (pe care mi l-am achiziționat și eu de curând cu 47 coroane) arată cam așa:

Norway and Elephants!

La cursul de Telemark Identity Region învăț o mulțime de lucruri intresante despre cultura și civilizația Norvegiei. Transcriu, rescriu, citez, mai și traduc anumite idei importante - evident asta în caz că aș putea stârni curiozitatea cititorului. Ideile nu-mi aparțin. Contextualizarea, îmbunătățirea și comentariile extra sunt 100% idei personale, neplagiate!

"Once upon a time, the nations of the world were invited to write a book about the elephant. The germans, being both punctual and thorough, published a twelve volume work, before the deadline, entitled A Short Introduction to the Life of Elephants. In succession, the French published The Elephant and L'amour, the Danish 101 Ways to Cook an Elephant, the British The Elephant and the Empire and the Americans How I Shot an Elephant. Last, but not least, the Norwegians published their contribution: Norway: its Land and its People". (Andreas Aase)

Norwegians have three important values: equality, moderation and nearness to nature.

Conceptul de egalitate e diferit în Norvegia față de alte țări, spre exemplu, Mare Britanie. În Norvegia există cea mai "transparentă" societate din Europa - ceea ce ei o consideră ca fiind un adevărat triumf. Un bun exemplu de egalitate e celebra fotografie a Regelui Olav V în 1973.

Regele călătorește alături de oameni simpli în metrou și de asemenea vrea să-și plătească biletul - egalitate fără dubii! De observat vestimentația regelui!!

Bjørnstjerne Bjørnson afirmă despre Norvegia : "Norway is a country of houses and cottages, but not castles". Norvegia "suferă" de o absență a burgheziei și a aristocrației - asta datorită peisajului (munți, lacuri, fiorduri, păduri) și acest lucru se reflectă în lipsa de palate/castele, tipice oarecum Europei Centrale.


marți, 21 septembrie 2010

Aritmetică

5-220, 5-222 sunt sălile de curs în care îmi duc eu existența pe aici prin Bø. Desigur că-mi mai irosesc ore bune din viața mea și în alte săli cu numere la fel de ciudate: 4-3111C, 4-3111A, 5-221, 5-118. Sunt convinsă că nu interesează pe nimeni ce și cum cu sălile de curs, însă mă interesează pe mine... poate în felul asta o să rețin când și unde am anumite cursuri.
Dacă probabil vă întrebați cum e numerotarea asta fatidică, ei bine asta încerc să aflu și eu... Presupun însă (nu e o certitudine) că primul număr - și anume 4, 5 - e de la departament (ce și cum cu departamentele astea nu mă duce capul). Ce e ușor de explicat e că numerele astea 220,221 etc sunt numere.. deci numerele sunt numere.. care indică în ordine descrescătoare sau crescătoare (depinde din ce parte a coridorului intri/ieși sau privești) sălile de curs. Asta mi se pare logic.
Ce mi se pare ilogic e că 4-le și 5-ul nu sunt plasate logic în clădire... cel puțin nu în logica mea! Vorbesc doar de 4 și 5 pentru că 1,2,3 nu am văzut până acum! Rămâne însă ca tot eu să descopăr și celelalte cifre pentru a putea să ajung în levelul superior al jocului "de-a număratul"!
Ce e și cu "arimetica"asta... În loc să număr silabe, foneme și diftongi stau și număr sălile de clasă...


Acum însă merg să număr oi norvegiene că e vreme de somn!

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Intrigi emoționale de la 2000 km distanța...

Când ești în paradis întotdeauna se găsesc doritori care să-ți arunce cu o piatră/bolovan în geam, să-l spargă și să de aducă înapoi în iad... nici măcar în Purgatoriu (unde știu sigur că mi-am găsit liniștea dintr-un anumit Nemeș-ian punct de vedere). Așadar... dacă ți-e bine... de ce să nu-ți fie rău?
Mă trezesc recent victima unui conflict emoțional de orgolii. Mă întreb.. ce caut eu aici? Bineînțeles că nu-mi găsesc locul, defapt nici nu sunt acolo unde mulți mă văd. Complicat... ce mai... nici nu știu ce să spun căci îmi dau seama că nu e nimic de spus...
A.. ba da.. mai degrabă aș sta în ploaie decât să mai aud atâtea intrigi, minciuni în jurul meu...(asta e vorba cântecului
http://www.youtube.com/watch?v=nDpAPbPMPIA&feature=player_embedded)

marți, 14 septembrie 2010

Maugham - Vălul pictat (The Painted Veil)

Ecranizare după celebra carte a lui W. Somerset Maugham – Vălul pictat

Regia: John Curran

Scenariul: Ron Nyswaner

Distribuţie: Edward Norton în rolul lui Walter Fane

Naomi Watts în rolul lui Kitty Fane

Liev Schreiber în rolul lui Charlie Townsend

Toby Jones în rolul lui Waddington

Anthony Wong în rolul colonelului Yu

Diana Rigg în rolul Maicii din mănăstirea Men-tan-fui

Acţiunea filmului se petrece în Londra anului 1922. După ce descoperă că îl înşeală cu un alt bărbat, soţul lui Kitty Fane (Naomi Watts), un cunoscut bacteriolog (Edward Norton), o duce pe soţia lui într-un îndepărtat teritoriu chinez, unde încearcă să combată devastatoarele efecte ale holerei. O călătorie iniţiatică în timpul căreia tânara femeie va înţelege adevaratul sens al vieţii şi al dragostei şi va ajunge să se descopere pe sine însăşi.

Doi actori fenomenali, o superbă poveste de dragoste plasată într-un decor autentic şi un scenariu de Oscar. Pe scurt, Vălul pictat. Inspirat după romanul clasic al lui W. Somerset Maugham, filmul aduce pe pânza ecranului de cinema povestea emoţionantă a unui tânăr cuplu britanic. Pentru Kitty superficialitatea burgheziei londoneze conferă refugiul ideal. Din momentul în care familia a refuzat să-i mai susţină modul de viaţă capricios, singura ei scăpare a venit din partea lui Walter, doctorul timid care a cerut-o de soţie şi i-a propus să se mute la Shanghai.

La prima vedere Walter degajă elaganţă şi bunele maniere ale gentleman-ului perfect. Un intelectual introvertit, dar care ştie să profite de beneficiile conferite de statutul de doctor.
Pentru Walter căsnicia sa cu Kitty însemnă redefinirea sensului vieţii. Dedicat muncii sale şi aparent un tip stângaci, Walter are să descopere aspectul mistuitor al iubirii orbite de gelozie, în momentul în care este lovit de infidelitatea soţiei sale.

Cu două staruri de talia talentatului Edward Norton (dublu nominalizat la Oscar şi câştigător al altor 14 premii) şi a promiţătoarei Naomi Watts (nominalizată la Oscar şi căştigătoare a altor 28 de premii), "Vălul pictat" se bucură şi de un scenariu impresionant semnat de Ron Nyswaner, cel care în 1993 primea Oscarul pentru Cel mai bun scenariu, cu filmul Philadelphia.

La o primă vedere, povestea este directă şi dramatică: un bărbat cu inima zdrobită caută să-şi pedepsească soţia adulterină. Aventura acestui cuplu nepotrivit este presărată cu tensiune sexuală şi psihologică. Povestea ia o întorsătură surpinzătoare, atunci când personajele încep să se vadă pe ele însele şi reciproc într-o altă lumină, iar thrillerul psihologic devine o călătorie spirituală. Evoluţia relaţiei emoţionale a lui Walter şi Kitty, ca un cuplu, te cucereşte în scenariu, mai ales modul cum fiecare dintre ei trece peste părţile negative ale celuilalt şi redau viaţă relaţiei lor. John Curran se referă la relaţia dintre Kitty şi Walter ca la o relaţie răsturnată. Walter şi Kitty pornesc de la un dezastru de căsătorie şi ajung, la sfârşitul povestirii, la o relaţie care cultivă fazele iniţiale ale iubirii

Maugham, care s-a născut la Paris în 1874, dar a crescut în Anglia, a fost ani de zile student la medicină, înainte de a deveni unul dintre cei mai cunoscuţi romancieri ai secolului XX. Cartea lui Maugham tratează problema relaţiei dintre iubirea fizică şi iubirea spirituală mai bine decât orice lucrare literară din zilele noastre. Cartea e o dramă personală plasată pe fundalul Chinei de la acea vreme (problemele din China în anii ’20). Focusul filmului este asupra poveştii lui Walter şi Kitty. Cartea lui Maugham îngustează mult perspectiva — uneori este chiar claustrofobică. ”Nu este chiar despre China. Este despre Kitty şi Walter, precum şi despre gândirea colonialistă.” sustine John Curran.

Cineaştii au căutat să extindă sfera personajelor într-o viziune cinematografică. “Voiam să îi dăm autenticitate. Voiam ca fundalul să completeze prim-planul.”, explică John Curran regizorul filmului.

Filmul este realizat în China, cu toate că ar fi putut fi realizat şi în Mexic, Canada sau Italia. Cei care au căutat locaţiile au străbătut aproape 8000 de km prin întreaga Chină în zece zile, căutând o zonă care să arate ca un oraş vechi, în apropierea unui râu sau a munţilor. Locaţia trebuia de asemenea să fie aproape de facilităţile moderne, necesare actorilor şi echipei de producţie şi nu în ultimul rând să asigure birouri. Cei care au căutat locaţiile s-au deplasat prin provincia Hunan, dar s-au stabilit în provincia Guangxi Province, din sudul Chinei. Vălul Pictat este un film aparte întrucât este co-producţie cu chinezii. Aceasta a însemnat, aşa cum relevă John Curran “că nu a trebuit doar să poposim acolo, să filmăm şi să plecăm repede. În fapt, am lucrat cu chinezii şi cu Biroul China Film. Va fi distribuit ca film chinezesc în China.”

Înainte de începerea filmărilor pentru Vălul Pictat, cineaştii trebuiau să alcătuiască distribuţia. Actorul Liev Schreiber, care fusese implicat în regizarea filmului Everything is Illuminated, era un admirator al sensibilităţii narative a lui John Curran, dezvăluită de acesta în filme precum Praise şi We Don’t Live Here Anymore. Deci, el nu putea să refuze rolul important Charlie Townsend, vice-consulul britanic la Shanghai, care are o relaţie cu Kitty Fane. “Cred că acea criză generată de relaţia adulteră a lui Kitty cu Charlie este ceea ce deschide calea către o nouă relaţie între ea şi soţul ei.”, explică Schreiber, referindu-se la rolul său. Actorului i-a plăcut de asemenea abordarea unui “subiect de neatins, cum ar fi infidelitatea, într-o perioadă foarte conservatoare din istorie. Este o perioadă pe care am găsit-o întotdeauna foarte interesantă din perspectivă interpretativă.”

Un alt jucător cheie în relaţia dintre Walter şi Kitty Fane este deputatul Waddington, un britanic excentric, libertin, cu care cuplul se împrieteneşte în Mei-tan-fu şi care devine un fel de ghid al lui Kitty în evoluţia sa emoţională. Rolul este interpretat de Toby Jones, care este bine cunoscut pe scena londoneză şi a fost recent prezentat publicului american în rolul Truman Capote, din producţia Warner Independent Pictures, Scandalos/ Infamous. Jones a fost fascinat de personajul complex, uşor misterios, care reuşeşte să se bucure de un stil de viaţă hedonist, în atmosfera ternă din China rurală. . “Este în mod evident o dramă, dar este şi o poveste despre iertare şi căinţă.” sustine Jones despre tema filmului.

Anthony Wong a fost distribuit în rolul colonelului Yu, un rol care a solicitat foarte mult de la talentatul actor chinez, care este un mare star în ţara sa natală. “Yu este un colonel în armata naţionalistă ( KMT), educat în Rusia, aşa că aveam nevoie de un actor care putea să joace în engleză. De asemenea, aveam nevoie de cineva care să-i încânte pe chinezi.”, spune John Curran. Actorul a căpătat şi mai multă practică cu a doua sa limbă —pe parcursul producţiei rolul colonelului Yu a fost extins şi făcut mai proeminent pentru a pune şi mai mult în evidenţă situaţia politică de la acea vreme. “Ei au schimbat mult personajul. Cred că este mai complex decât înainte.”, spune Wong. “Relaţia dintre Yu şi Walter s-a schimbat, de asemenea. Chiar de la început, când Dr. Fane vine în China şi încearcă să ţină sub control holera, colonelul se gândeşte la motivele pentru care a veni. Ce poate face el pentru oameni? Dar pe măsură ce trece timpul, ei devin cu adevărat buni prieteni. Relaţia lor este tot mai strânsă.”

Rolul iubitei manciuriene a lui Waddington, deşi de mică întindere, solicita o actriţă cu nişte trăsături unice, interpretata de modelul era Yu Lin, care a fost contactată de agentul ei pentru a juca în film. Deşi nu a mai jucat în filme, Yu a intrat repede în rolul manciurienei, sub îndrumarea lui Curran. Era necesară înţelegerea relaţiei personajului ei cu Waddington. “La un moment dat, în timpul Revoltei Manciurien, Waddington a salvat familia personajului meu. După aceasta, ea îl urmează pentru totdeauna.”, spune Yu. “In Mei-tan-fu, noi bem mult, fumăm opium şi suntem foarte libertini din punct de vedere sexual. Eu nu mă comport şi nu mă îmbrac ca o manciuriană tradiţională din cauza lui Waddington.”

Distribuţia este completată de actriţa britanică Diana Rigg în rolul Maicii din mânăstirea de la Mei-tan-fu.

Principalele filmări la Vălul Pictat au început în studiourile din Beijing. Producţia avea dimensiuni uriaşe, cuprinzând o echipă formată din 40 de occidentali şi 260 de chinezi, 12 traducători şi 70 de caravane de lucru. Deşi Curran dorea să folosească cât mai mulţi şefi de departamente, cineaştii au realizat curând că bariera lingvistică era prea mare. Echipa de creaţie era condusă de directorul de imagine britanic, Stuart Dryburgh, de designerul de costume britanic Ruth Myers şi de editorul Alexandre de Franceschi.

Toate costumele pentru Kitty Fane au fost confecţionate —unele de la zero, iar altele din rochii pe care Myers le-a aranjat, decorat, iar uneori chiar le-a modificat. “Kitty este un personaj adorabil.”, explică ea. “Întotdeauna este foarte amuzant să îmbraci un personaj, ale cărei haine să redea starea emoţională şi evoluţia sa.” Spectatorii fac cunoştinţă cu Kitty la o petrecere londoneză, la care este îmbrăcată cu o rochie în stil nonconformist “concepută atent pentru a fi altfel decât orice altă rochie purtată acolo. Este mai scurtă şi mai transparentă.”, spune Myers. De fapt, rochia a fost realizată din materialul unei rochii tipice pentru anii ’70. “Kitty debutează ca o tânără englezoaică din clasa medie, de un anumit tip, care este în esenţă preocupată numai de ea, de imaginea ei, de modul în care se va căsători şi de averea implicată aici.”, explică Myers. “La început, hainele ei vor să o facă să arate într-un anumit fel. Începe prin a fi foarte în pas cu moda.” Ca personaj foarte legat de locul şi perioada ei, Kitty în mod firesc încearcă să-şi recreeze acelaşi mod de viaţă în Shanghai. “Rochia pe care o poartă atunci când îl întâlneşte pentru prima dată pe Charlie este foarte sexy, cu spatele gol.”, spune Myers. “Este foarte strălucitoare, până la teribila confruntare cu Walter. Din acel moment, începe să devină o persoană cu totul diferită.” Culoarea începe să pălească în hainele lui Kitty, atunci când pleacă în călătorie la Mei-tan-fu, ceea ce reflectă starea ei de spirit. “Hainele ei sunt mai mult monocromatice şi decolorate.”, spune Myers. “Materialele sunt toate de culoare bej, alb sau alte culori deschise. Ai sentimentul că nu este fericită.” “In Mei-tan-fu, hainele ei devin mult mai puţin nişte elemente de faţadă şi mai organice. Kitty poartă haine simple, cu sensibilitate.” , spune Myers. “Dar cu cât sunt mai simple hainele ei, cu atât mai blândă şi mai plăcută devine ea. Evoluţia interioară a personajului face ca acele haine din trecutul ei să pară ca nişte elemente decorative inutile. “Simţi cum frumuseţea ei interioară începe să strălucească. A împlinit o călătorie uriaşă.”, adaugă Myers, “iar hainele au călătorit alături de ea.”

Povestea lui Walter şi a lui Kitty este atemporală. Este ceva emoţionant în modul în care oameni foarte ataşaţi de viziunile lor rigide asupra lumii ajung să renunţe la ele. Este ceva emoţionant să vezi doi oameni care devin umili şi învaţă să-şi acorde iertarea reciproc.