Ere, morminte, ploi

1. Azi am aflat ce-mi lipsește, de ce mi-e dor... azi am descoperit... m-am lăsat purtată de val, de ere glaciare, de fiorduri și de acorduri de vioară... Da... mi-e dor de ceea ce se numește geografie, de ceea ce numim geologie, de neolitic, paleolitic, roci calcaroase, șisturi cristaline, învelișuri peste învelișuri, straturi, mări, oceane, câmpii, munți, vârfuri, nume greu de pronunțat, locuri greu de ajuns...
2. Mi-am schimbat un curs de literatură norvegiană cu unul de... un fel de geografie: Telemark Identity and Region... nu regret... e minunat!
3. Ce cimitire frumoase au norvegienii! Mi-am și fixat locul de veci... cimitirul arată cam așa: morminte mici pentru că oamenii nu-și arată extravaganța și bogăția printr-o piatră, o marmură de carrara la capul-craniu; totul e verde, un gazon bine îngrijit, iarbă tunsă, pământ moale. Cum am ajuns în cimitir? Simplu.. cimitirul se află pe cel mai înăltuț deal din Bø și am fost să dăm un ochi la munții din preajmă. Am fost, am văzut, mâine merg din nou... nu credeam că un cimitir poate fi atât de fascinant!
4. Am constatat un lucru... referitor la ploaie... Când plouă în Norvegia (ceea ce se întâmplă zilnic de 2 3 ori) oamenii MERG în continuare pe străzi... DA! oamenii UMBLĂ ca și cum nu s-ar întâmpla nimic, își continuă drumul cu exact ACEEAȘI viteză, nu măresc pasul, n-o iau la goană, nu se ascund sub copaci, nici nu se adăpostesc în magazine! Nu vezi lume crizată, tensionată... "vai...FUGI CĂ TE UDĂ PLOAIA ȘI RĂCEȘTI! Vai de mine... bleah ploaie... mă deprimă"!
5. E weekend, merit să mă relaxez după o săptămână plină (emoțional, financiar, fizic, psihic)
6. Și nu în ultimul rând.. am început sezonul 6 din SATC!
Pace!