Totalul afișărilor de pagină

joi, 19 iulie 2012

Cu tractorul îmi asud poporul

Am cam prins eu din zbor ce şi cum cu Plagiator şi cu politica asta ciudată. Şi m-am dumirit parţial, dar tot nu ştiu care-i bun şi care-i rău. Ş-apoi până la urmă ce mai contează?! Contează că eu am spart azi o oglindă şi acum mă pregătesc de 7 ani dubaşi. Dar am făcut 3 paşi în spate şi-am zis ptiu... oare s-a anulat ghinionul? 

O dată cu rugămintea prietenelor mele (plecate prin Suedii şi Americi) de-a le înscrie la facultate mi-am dat seama de simţul meu practic, de capacitatea mea de organizare şi de aptitudinile mele de secretară. Şi în caz că nu prea-mi va ieşi viaţa am soluţia de-a deveni secretara şefului meu (sau mă mai pot face epilatoare sau vânzătoare). Da ce? A fi imposibil să vând vise unor oameni trişti sau să arhivez secretele ascunse ale şefului meu? Da de unde... Dacă nu m-a făcut mama afaceristă, bine-a fi de-oi ajunge şi tractoristă.


Şi dacă sloganul ruxist de prin noiembrie: "Cu toporul îmi educ poporul"  nu dă rezultate, atunci trec pe: "Cu tractorul îmi asud poporul". 

Nu-i ruşine să munceşti 
Nu-i ruşine să trăieşti
Ruşine-i să leneveşti. 

Ăsta va fi sloganul de pe plantaţia Ruxistă. Iar eu voi fi Big Brother şi-am să înfig câte-un ţăruş din metru în metru cu: "Big Brother is watching you". (Pentru necitiţi, vezi Orwell - 1984). 




Cu varianta ruxistă a privirii: 



Iar asta va fi mutra ruxistă plină de satisfacţie că totul merge bine la arat!



Iară dară de-oi obosi, m-oi lăsa în voie bună pe paiele celea că doară io-am muncit, io merit să şed. 


Mica Ruxi te priveşte! 

sâmbătă, 14 iulie 2012

Ceartă, bani, lectură

                         cu subtitlul: Nenii se ceartă şi fetiţele iau bani.
                                         Mie nu-mi rămâne decât să citesc

"Dar vai!" Că nu ştiu ce se mai întâmplă cu lumea asta în care trăiesc.

Întâi de toate văd pe la tv (în butonarea rapidă către un film bun sau Fashion Tv - programul de adormit) că toată lumea se ceartă cu toată lumea. E bine că nu se mai sfădește Pepe cu Oana sau Sânzi cu Ana sau mai ştiu eu ce plasticituri siliconate şi-n tibie. Acuma se ceartă nenii pentru putere. Eu nu ştiu de partea cui să fiu că nu prea înţeleg ce-i bine şi ce-i rău. Care-i bun şi care-i rău? Ziceţi-mi şi mie! Eu până una alta am terminat o facultate sub domnia lui Băse. Dacă am terminat-o, zic eu, că-i de bine. Deşi nu-i meritu lui că eu am învăţat. Cum nu-i nici meritu lui Boc şi-a lui nenea Uioreanu că fătucilea ălea 6 din Cluj au luat 10 la Bac. Iar drept răsplată pentru inteligenţa lor au primit o vacanţă în Vamă şi nu ştiu câte laude şi diplome pe la primărie, consiliu şi alte instituţii ce-şi atrag necinstit admiratorii.

Fătucile ălea nu-s geniale. Au luat 10 la bac în condiţiile în care alţi mulţi tălălăi l-au picat. Nu-i olimpiadă, nu-i cercetare, nu descoperire savantă. E un Bac nenorocit pe care-l dau toate fiinţele care termină 12 clase. Fetiţele şi-au făcut datoria şi atât. Să le dea bani mămica lor. Foarte bine. Când am dat eu bacul au fost vreo 30 de 10. În alţi ani şi mai mulţi. Şi aia ce înseamnă? Că meritau toţi să apară la Tv de cât de geniali sunt şi să mai primească şi excursie în Vamă? Ia mai mânaţi măi... hăăi hăăi! 

Evident, puteam trăi şi fără remarcile ăstea de mai sus, dar mă frământă că vreau să ştiu şi eu cu cine să ţin. Cine-i bun şi cine-i rău? C-apoi să pot afla cine sunt eu! 

Totuşi, puţină cultură. Că tot e vacanţă stau şi citesc. Nu mult, că-mi protejez ochii şi-mi păstrez focusul pentru toamnă. De plidă, citesc Sega Namaste - Un roman de aventuri spirituale în India. Faină carte. Un fel de Eat, Pray, Love scrisă de-un mascul român. Ce m-a atras pe mine la cartea asta a fost coperta (ştiu, superficial ar zice unii), dar e un tip cu-o privire profundă ... atât de profundă că te duce direct în inima cărţii.


Deşi nu-mi place mult Ginsberg mi-am luat cărtica lui cu poeme şi-o frunzăresc aşa, în treacăt. Sunt foarte reticentă la americani, dar mi-am impus să nu-i mai dau naibii şi să mă chiar conving că nu-s de mine.  

E un lux să poţi gândi. 

joi, 5 iulie 2012

Oficial sunt trolizată!

Cred că am uitat să vă ţin la curent cu noutăţile. Defapt nu e vorba de uitare ci de entuziasmul creat de "a sense of an ending". De când am terminat cu licenţa (am terminat şi m-a terminat... cu alte cuvinte ne-am gătat reciproc) am intrat în program intens de încercănare... dar de data aceasta cu nopţi nedormite din cauza fericirii, nu a învăţatului. Bine-i parcă să n-ai griji şi să mai faci ce vrei făr' mustrări de conştiinţă. Bine-i! Şi parcă a fost musai să mă trolific, doar cu câteva zile înainte de licenţă m-am zmeificat rău. Iată dară cum am arătat eu: 

Sunt licenţiată. Aşa că de acum încolo se prea poate să răspund la chemări "gen": domnişoara profesoară, domnişoara Dumitrescu, d-şoara A.R.D etc. Şi aş putea să nu mă simt ofticată dacă cineva mi-ar spune săru'mâna (de bătrâneţe, nu de mulţumire). 

Mi-am terminat cu bine socotelile (adică am adunat litere) cu Facultatea de Litere. Dar nu am ajuns să cunosc toate literele. Cred că m-am oprit la litera R. Şi pentru un parcurs de la R la Z mai am nevoie de doi ani frumoşi de aprofundare pe Horea. A da domnu şi mi-oi troliza creierii pentru încă minim doi ani. Nu de alta, dar am prins drag de Litere. Că parcă tare bine prinde omului să ştie scrie şi să-i înţeleagă p'ăialalţi. 

Oficial sunt în vacanţă. Spiritual sunt în Ruxland. 
Oficial îmi merge bine. Practic nimic nu-i schimbat. 
Oficial am terminat cu licenţa. Neoficial sunt tot o Alice.