It's my life!

Sunt de aproape două luni în vacanță. M-am întors din Norvegia pe data de 17 decembrie și de atunci sunt într-o continuă stare de repaos. Mi-am savurat cu plăcere vacanța de iarnă, după care m-am întors la Cluj. Aici mă lupt de vreo 4 săptămâni să termin de predat toate actele cu Erasmus, dar e mai multă umblătură decât aș fi crezut. Așa că am intrat în grevă, aștept să-mi ajungă toate documentele din Norvegia și între timp mă relaxez.

Am urmărit cu stupoare cum toți prietenii mei au trecut printr-o sesiune grea, i-am încurajat, zâmbind în sinea mea că eu nu am niciun examen. Am ascultat cât de greu e la Litere, câte mii de pagini sunt de tocit la Drept, câte scheme și scamatorii au de creat Politehniștii, cât de eNERVați sunt Mediciniștii ș.a.m.d. Am rămas oarecum indiferentă, urându-le tuturor succes și așteptând cu nerăbdare să termine sesiunea ca să ne revedem și noi în cadre mai puțin formale! Am rezistat glorios unei perioade grele pentru ceilalți, ușoare pentru mine.

Nu sunt o persoană foarte răbdătoare. Mă pierd repede cu firea, îmi găsesc greu locul și caut mereu ceva nou. Bine, asta doar câteodată. Aștept cu nerăbdare să merg la facultate. De două luni tânjesc să am și eu un program, să nu mai vegetez acut zilnic.

Cum e programul unei aventuriere leneșe? Se trezește târziu de tot, gătește un prânz sănătos, se instalează pe net vreun ceas după care urmează somnul de după masă. La trezire se urmăresc știrile sau se poartă o convorbire intensă cu vreun amic și... la oarecare invitații se iese în oraș. Se bea mult ceai, se consumă energie, se poartă convorbiri interminabile și se întoarce din nou la somn. E minunată rețeta asta, nu? Aaa... se mai răsfoiesc niște pagini din ceva carte la modă, se urmăresc mondenitățile sau emisiuni de design interior și... ce frumoasă e viața!

Sinea mea, Iukandia, e revoltată pe Ruxandra. Îi reproșează mereu că e prea leneșă și delăsătoare, că nu e activă așa cum obișnuia să fie, că face doar step și saună cu plăcere și... uneori petrece prea mult timp în casă. Ruxandra are mereu replică ... chiar și atunci când e împunsă de Sine... și-și răspunde: "Am nevoie de o pauză, sunt un om surmenat. Vreau să dorm, să uit de mine, să mă pierd în visare... dar mi-e dor să trăiesc".

Și când te gândești că sunt un om construit din atâtea paradoxuri... sunt echilibrată dar foarte nebalansată... și să nu mai vorbim de influențare. Sunt ca vântul. Azi e da... mâine nici nu te mai cunosc... sau nu mă mai recunoști. De unde atâta instabilitate? Tind să cred că vremea mă afectează intens.

Ieri, 8 februarie a fost o zi minunată. Am petrecut toată ziua afară de dragul soarelui și a căldurii. A fost o zi minunată, terminată cu un apus perfect... Să vină oare primăvara? Nicio nădejde. Nu-mi doresc primăvara. Mă deprimă, mă face să sufăr, să-mi doresc să sufăr în tăcere, să mă închid în mine. Deși ... primăvara începe cu tine...cred că totul depinde de mine, de voința mea!

Timpul curge, mă scurg și eu... aștept, controlez din tăcere, mă ascund, și vreau să trăiesc! Asta e viata mea... și eu știu că am să trăiesc pentru totdeauna!