Te iubesc!

Se făcea că săptămâna asta mi-am făcut timp și pentru mine și prieteni (mai mult decât de obicei). Am petrecut luni, miercuri, joi și sâmbătă - luni și sâmbătă mai cu seamă. O săptămână activă social, plină de evenimente marcante, bună dispoziție, dans, mâncare bună, râsete, zgomot și pozitivism! Toate astea pentru că am intrat în semnul Săgetătorului și mă simt "acasă"... planetele sunt alineate frumos în Săgetător, emană energie pozitivă, prosperitate și voie bună! Așteptam de mult clipa asta...

Ei bine, spuneam că săptămâna asta am avut ceva mai mult timp pentru prieteni. Nu pentru toți... pentru câțiva cu care n-am vorbit mai demult. Există prieteni și prieteni... oameni și șoareci. Dar atâta timp cât eu le spun prieteni, sunt prieteni... și am puțini, chiar dacă sunt mulți. Revin... mă opresc asupra prietenului meu... unul dintre prietenii mei. Discutăm chestiuni de interes general, după care decid că-mi pot permite să-l întreb părerea lui despre blog. Și-mi spune așa: "Sincer... mă așteptam mai mult... poți mai mult... mai profund... "(Eu una mă așteptam la răspunsul asta - calitatea e unul dintre principiile lui de baza ... tot ce spui trebuie să fie spus și receptat într-un mod intens)! A simțit că m-a dezamăgit cu răspunsul asta... însa adevărul e că mi-a făcut un bine (și nu e singurul...)! Mi-a criticat că scriu doar pentru prieteni, doar pentru cei care mă cunosc și m-a sfătuit să-mi lărgesc orizonturile... să scriu și pentru cei care nu mă cunosc...

Morala discuției a fost: Nu contează ce spui, contează cum o spui!

Nu contează ce spui, contează cum o spui! - pentru cei care nu mă cunosc, dar și pentru prieteni!

Dacă tot am ajuns aici m-am gândit că ar fi bine să mă opresc asupra celebrului "te iubesc". Ce înseamnă te iubesc? Nu știu... oprește pe cineva pe stradă și întreabă ce înseamnă cele două cuvinte... O explicație dex-ologică nu mă încălzește, atâta timp cât cuvântul e golit de sens. Cu vântul... cuvântul (scriam eu prin cls a 7a la olimpiadă la română - unica olimpiadă, un eveniment nefericit, dar marcant) trebuie să transmită ceva... dar ceva-ul asta e vid, de cele mai multe ori!

Te iubesc, prințesă!
Te iubesc, pui!
Te iubesc, iepuraș!
Te iubesc, îngeraș!
Te iube!
Te iubi!
Te iub!
Te quiero, te amo, aichiteru, je t'aime, i love you, jeg elsker deg, miluji tě

Am auzit variantele astea... le-am "iubit" pe propria piele... Cuvântul are multe variante! Cred că printre preferatele mele rămâne "00" (aia cu te uiti la ceas si la 00 te iubește, la 59 se gândește la tine și la 01 te înșeală).

Nu sunt împotriva celor două cuvinte, însă frecvența cu care e spus te face uneori să crezi că în spatele cuvintelor nu este nimic... pure cuvinte, pură minciună și pură falsitate! Spun te iubesc (doar nu mă doare tastatura, nu mă dor nici buzele, nu am nici remușcări) însă ce simt e conform cuvintelor? Cuvintele nu mint?

De ce spunem te iubesc? Dar mai cu seamă de ce spunem atât de des te iubesc? De ce nu e de ajuns să ne exprimăm prin gesturi, priviri și zâmbete? Iubirea din te iubesc se simte, nu se spune!
Îmi place să mă joc cu te iubescul... e ca și cum te-ai juca cu focul...Joacă-te până te arzi...joacă-te până iubești!

Misiuni imposibile, corupție și dragoni dresați

Se apropie încet, dar mai repede decât credeam - clipa plecării... Au mai rămas 3 săptămâni... mi se par o eternitate, dar în același timp îmi doresc ca timpul să se oprească - într-o joi!

Cum mi-am petrecut eu săptămâna asta? Nu știu... Adică știu - nimic deosebit! Am să trec în revistă activitățile mele!

Luni - zi obișnuită. Curs de fonetică, întâlnire cu 2 studenți pentru un proiect, iar apoi pierdere de vreme în stil mare!

Marți - mă trezesc cu o oră mai târziu decât de necesar, așadar particip doar la a doua oră de British Studies. Ce-i drept, nu ratez nimic!

Miercuri - mda.. Miercurea a început cu un duș rece. Spre surprinderea mea n-am avut apă caldă. (Într-o săptămână n-am net, într-alta apă caldă... aștept și miercurea următoare...oare ce-o să-mi mai lipsească?). Toată tristețea s-a spulberat când profu de fonetică m-a lăudat și mi-a spus că-mi va simți lipsa la curs! (Mi-a crescut stima de "mine" și mi-am dat seama că pot - dacă vreau)! Ajung acasă și mă declar mulțumită de mine, de asta mă răsfăț cu un somn de două ore după care merg la facultate la o întâlnire cu studenții umaniști și cu profesorii. Extrag dintr-o pălărie numărul 5 - așadar masa cu nr 5. Conform norocului meu și lipiciului meu (minori sau bunici) nimeresc la masă cu 4 profesori și fetele din Polonia. Discut cu un bătrânel drăguț, răspund la niște întrebări de cultură generală, câștigăm un quizz, primim două pungi de bomboane pe care pe împărțim cu ceilalți, iar apoi mâncăm pizza. O după masă plăcută, liniștită, comunicativă și antrenantă. Surprinzător de bine pentru o zi de miercuri.

Joi - nu am cursuri, dar cu toate astea merg la ora 10 la facultate ca să lucrez pentru un proiect. Proiectul e în echipă - dar echipa sunt doar eu. Nimeni nu-și dă interesul, eu trebuie să-mi împart prezentarea mea, iar interesul îmi scade. Fac un power point didactic și decid să nu mă stresez (cu toate astea mă frământ căci toate sarcinile au picat pe umerii mei). Nu îmi place să lucrez în echipă - sunt mai individualistă. Îmi place să lucrez pentru mine, să fac treburile singură, ca apoi să-mi pot asuma victoria sau eșecul, fără a fi nevoită să dau vina pe alții. Ajung acasă în jurul orei 17:00 și "motroșesc" vremea. Pe la ora 22 merg la ziua unui anume Jan, dar petrecerea e destul de moale, așadar la ora 1:20 sunt acasă. Și spre surprinderea mea merg cu mașina - se îndură estonianca să mă transporte și pe mine (deși observ pe chipu-i acru că nu-i pe deplin încântată de prezența mea).

Tot joi, la Coffe Hour, purtam o discuție despre corupție, țigani, furt și mită. Chestii tipice în România și Slovacia. Spaniolii se arată surprinși, la fel și estonianca, aceasta afirmând sus și tare că România și Slovacia nu au ce să caute în UE și fac uniunea de rușine. N-a ezitat să-mi trântească în față că românii au o reputație proastă în Estonia, iar finlandezii nu ne suportă. Mulțumim dragi europeni. Pe mine nu ma doare, nu ma interesează. Nici mie nu-mi plac chinezii și indienii, dar cu toate astea nu mă uit urât la un chinez doar pentru că e chinez. Fiecare e unic, fiecare are identitatea lui - așa că... adio rasism, adio prejudecăți!

Eu mi-am susținut frații țigani, le-am luat apărarea și mi-am exprimat admirația pentru cultura lor. Poate o impresie pozitivă mișcă munții (deși mă îndoiesc). Și da, chiar admir țiganii și le admir cultura!

Vineri - am examen oral la Telemark Identity Region. Susțin proiectul pe care l-am făcut singură - proiect despre Norwegian Fairytales. Tema e frumoasă, însă colaboratorii mei o fac să fie destul de nasoală. Prezentarea decurge bine... în fond bine că e gata. Îmi lasă un gust amar neimplicarea celorlalți, însă mă resemnez, urmărind cele 3 misiuni imposibile cu Tom Cruise!

Sâmbătă - mi-e și rușine să spun - m-am trezit la ora 14:30! Am făcut un mare nimic toată ziua. Am văzut Shrek Forever After, apoi m-am jucat cărți cu niște prieteni, iar de pe la miezul nopții m-am plantat la filmul de noapte.

Duminică - am fost ceva mai activă. M-am documentat cum să-mi dresez dragonul, am frunzărit o cărtică de fonetică și mi-am bătut recordul la ceva joc cu bile! Activ, nu?

Norvegia... după 3 luni

Acum 3 luni pe vremea asta eram proaspăt aterizată pe planeta Bø! Îmi amintesc cu stupoare cum m-a încercat un sentiment acut de singurătate, o dezamăgire că am soare la geam după masa precum și o senzație de libertate, încredere în mine și optimism!

Era 14 august, o zi toridă probabil în România, aici însă o zi de început de toamnă... Îmi pot aminti toate amănuntele, detaliu cu detaliu - toată călătoria, întâmpinarea mea aici de către Randa, episodul cu cheile etc (le-am scris pe blog la momentul respectiv)! Îmi amintesc până și cum am coborît din tren... doar 2 studenți ... eu și un spaniol (i-am aflat ulterior naționalitatea, adică de vreo 2 luni și jumătate)!

Timpul a trecut extrem de repede. Parcă ieri era iulie și calculam că am 54 zile de vacanță... iar acum... calculez și spun: mai am 33 zile de stat în Norvegia! (poate 34 dacă o avea ceva probleme avionul, sau e ceva furtuna, tzunami sau o noua erupție în ceva vulcan islandic inactiv).

Ce a însemnat experiența Norvegia pentru mine...?! Experiență neterminată și nefinalizată, dar având în vedere că au trecut 3 luni ... pot să leg câteva idei! 3 e cifra fatidică... așadar părerile Ființei Infernale după 3 luni petrecute în Țara Troluților...

După 3 luni...am descoperit:

1. Îmi place singurătatea, dar cu toate astea sunt foarte sociabilă!
2. Mă acomodez foarte repede - asta știam dinainte, dar acum mi-am demonstrat că pot și la capătul lumii!
3. Sunt independentă - am învățat să mă descurc singură în orice situație, să iau decizii, să mi le și asum, să nu mă bazez pe nimeni și să am încredere în mine!
4. Că iubesc natura mai mult decât aș fi crezut!

Am învățat:
1. Acasă e oriunde te simți bine... așadar Bo e momentan casa mea!

2. Să prețuiesc fiecare moment de liniște și singurătate pentru că acasă în România nu voi mai avea așa ceva!
3. Să fiu diplomată, să-ți țin gura și să tolerez!
4. Că se poate trăi și modest, fără 5 produse de curățat baia, fără 70 creme, fără N perechi de pantofi și 15 pulovere!
5. Să gătesc - și mă pasionează!
6. Că prietenii adevărați sunt cei cu care vorbesc mereu și mă întreabă de sănătate! Mulțumesc...
7. Să pierd timpul într-un mod constructiv: un film, o poveste interesanta, o muzică bună, o plimbare, o Kroa, o bere, un bol cu cereale, o conversație cu vecinii, o meditare în liniște!
8. Să îmbin plăcutul cu utilul, să învăț dar să mă și distrez, să dorm dar să mă mai și trezesc, să mănânc, dar să mă mai și mișc, să citesc dar să mai și frunzăresc, să visez dar să mai și trăiesc!

Experiența mea nu gata! O lună înseamnă o nouă provocare, o nouă descoperire, o nouă căutare și o continuare!

Miercuri, 10.11.10

Cred că nu am nevoie decât de un cuvânt : GROAZNIC! Iar asta descrie ziua mea de miercuri, 10 noiembrie 2010! Giuf, dacă mă întrebi ce notă i-aș da zilei de miercuri, ar fi aceeași cu nota dată de tine zilei de vineri – 2 DOI!

1. 1. După cum știți, miercurea e ziua mea cu ghinion, ziua pe care aș vrea s-o elimin, ziua care m-aș bucura să nu mai existe.

2. 2. Ziua cu numărul 10 nu e norocoasă… asta chiar dacă m-am născut în data de 10.12! De pe acum mă gândesc: nici 10 decembrie nu va fi mai bună deoarece (tipic norocului meu din ultimii 3 ani) voi avea un examen de ziua mea, apoi voi fi obosită, voi dormi vreo 3 ore, o să răspund la telefoane (2 - mama și tata), o să spun la toată lumea că e minunat la 20 ani și o să scriu o mulțime de „mulțumesc mult de mesaj”. Doar asta înseamnă să fie ziua ta! Își mai aduc aminte uitații de tine, te simți bine că te bagă lumea în seamă măcar o dată pe an și totul se termina mai repede decât ți-ai dori!

Ziua de 10 noiembrie 2010 începe cu noaptea-n cap. Somn relativ bun, același vis (sunt acasă și mă plimb pe străzile Clujului după care mă apucă panica fiindcă realizez că am curs de fonetică a doua zi și mi-e imposibil să ajung înapoi în Norvegia), apoi un curs drăguț de gramatică cu cel mai drăguț și tânăr prof care dă note mari și care predă impecabil!

După unicul curs de miercuri mă întorc acasă, făcând o escală la REMA, prăvălia de colț de stradă (un fel de Profi, Plus etc). Îmi scap ghiozdanul din mână în timp ce stau la coadă să plătesc (dar se presupune că sunt încă adormită chiar dacă e aproape ora 11).

Ajung acasă… și surprizăăă.. N-AM NET! Asta pune capac la toate! Să n-ai net!!! Înțeleg în România să am probleme la ROMTELECOM, înțeleg UPC-u că mai au câte o pană de curent, dar norvegienii??? Ăștia ce bai au??

Văd că nu merge mașinăria, că nu am net și mă apuc de butonat. Șiiii… distrug tot! Spulber până și ultima speranță de a avea net miercurea! Toată treaba asta durează vreo 20 min.

Decid să mă las păgubașă și merg de pun niște haine la spălat, mă uit pe ceas să văd când să merg după ele și merg până la Agata să văd dacă ea are net. Agata lipsește din peisaj. Mă întorc cu coada între picioare în camera mea și mă pun la somn (nici măcar nu mănânc de necaz). De visat vă dați seama că am visat că am net!! Aveam net, eram fericită, îmi citeam mailurile de pe grupul de norvegiană (care își merită timpul întotdeauna), apoi mailurile de pe șefi de an (chiar dacă am fost înlocuită, mai am o ultimă speranță la o informație înaintea altora), apoi vedeam o mulțime de mailuri de pe facebook și dădeam fuguța să văd care ce a comentat, cine ce a mai postat, mai ascultam o melodioară, mai un like, mai un comment, mai un mesaj la Ana și uite așa mă fericeam eu cu netul!

Mă trezesc speriată la 13:30, merg după haine și ciocănesc la ușa Agatei. Mă milogesc să mă lase să văd ce bai am cu netu! Buunnn.. n-am succes. Încearcă și Marta să mă ajute, dar… în zadar! Nu e dat să am net! Destinul… astrele… constelația Jupiter-Uranus stau cu spatele la mine azi!

Între timp se face ora 16:00.. decid să mă apuc de învățat. Da credeți că am putut?? Numai cu gândul la net am stat! Vai de viața mea… asta e o dependență curată! Nu pot învăța dacă nu-mi verific mailu, facebooku și nu-mi citesc horoscopul!

Încep totuși să citesc la norvegiană. Citesc 3 rânduri și-mi pătez hârtiile cu suc de portocale! Mă ridic să curăț. Mă așez la loc, îmi dau seama că nu m-am spălat pe mâni! Merg să mă spăl pe mâini. Revin la birou! Mai încerc să conectez netu. Nu merge… reiau lectura! Mi se face sete. Beau apă. Vreau ceva cald. Merg sa-mi fac un ceai! Mă întorc și îmi dau seama că vreau să scriu pe blog! Pe Blogg?? Care Blog?? Blogul acela de pe net, nu? Daaa.. desigur! Și uite așa deschid o pagină de word și încep redactarea!

Îmi amintesc că trebuie la ora 20:00 să merg la Breisas la o seara de jocuri, dulciuri și voie bună. Aici a fost bine, nu m-a sâcâit ghinionul, dar nici nu m-a lăsat în pace. Am pierdut la ceva joc de cărți olandez, am pierdut și la twister (adică am ieșit prima). Și văzând că nu e nici o șansă să mă afirm cu norocul meu, m-am așezat frumos pe canapea și am sorbit vreo 4 ceaiuri de lămâie, am câștigat locul 2 la un concurs de cultură generală, am socializat cu oamenii pe acolo și m-am întors acasă. Spre surprinderea mea teafără și nevătămată.

Acum… toată isteria asta cu netul își are rădăcini ascunse. Norvegienii au parolat netul, urmează ca mâine, 11 noiembrie 2010 să merg la facultate să-mi rezolv conexiunea și noile setări. Orice ar fi, e nejustificată schimbarea asta. Cel puțin nu din punctul meu de vedere!

Azi, 11.11.10 am poposit la facultate să-mi rezolv netul. Am mers la niște specialiști norvegieni, dar se pare că hp-ul meu nu răspunde pozitiv unor noi setări de sistem, de aceea s-a făcut o excepție pentru mine – fără parole și alte cele în camera de cămin! Genial, nu!?? Încă n-am ajuns acasă să văd care e rezultatul… sper însă că nu m-am entuziasmat degeaba!

Sex la 16, vodka la 20!

Sistemul norvegian și regulile norvegiene - făcute pentru norvegieni, nu însă și pentru alți locuitori ai Europei! Mi s-au încălcat drepturile de cetățean român.... vreau libertatea din România - România, te iubesc!

Ei bine, dacă în America e obligatoriu să ai 21 ani ca să poți bea, în Norvegia e musai să ai 18, respectiv 20. În România cum stă treaba? No rules!

Azi, 1 noiembrie 2010 - eu împreună cu niște prietene din țări străine, decidem să mergem la Den Gode Nabo - un bituleț aici la colț de stradă unde se poate bea și dansa (ca în orice alt loc, de altfel). O dată decizia luată, o aștept pe Agata în camera mea, bem o bere (sorry, știu că sună foarte urât dar altceva nu-ți prea poți permite să bei aici și eu una nu sunt fan alcool astfel încât să-mi arunc banii pe fereastră, respectiv alcool) și ne pregătim să ieșim. Toate bune și frumoase, la ora 23:10 părăsim căminul și în vreo 15 minute de mers lejer pe un întuneric beznă ajungem la Bunul Vecin!

Începe aventura!
În Norvegia
1. Dacă vrei să mergi în club trebuie să ai 18 ani!
2. Dacă vrei să cumperi alcool slab (cică slab), adică bere sau vin trebuie să ai 18 ani
3. Dacă vrei spirtoase trebuie să ai 20 ani!
4. Dacă vrei să faci sex trebuie să ai 16 ani!

Eu una, am 20 ani fără o lună fix. Am voie sex și bere... sau sex și vin! Sau... bere și sex că sună mai bine!

Revin... mă prezint la intrare cu permisul de conducere. Duduia se holbează intens la permisul meu... eu ii spun în norvegiană 10.12.1990! Bun... înaintez 2 pași, trec 2 minute și vine la mine! Mă uit la ea... îi repet - 10.12.1990 - așadar 19 ani! NU!!!! Trebuie să plec... nu am 20! :O:O:O Și mă rog frumos de ce trebuie să am 20 dacă în toate cluburile norvegiene e obligatoriu 18 nu 20?

Ei bine... cică în baru asa de colț de stradă se vând spirtoase... Și dacă eu nu beau așa ceva?? Nu contează... Poliția fictivă în mod sigur va face o razie la baru nenorocit iar ei nu riscă să primeasă amendă... Doamne ferește.... nu vreau sa cauzez daune norvegienilor! Îmi iau frumos trăistuca (impropriu spus căci am mers cu mâinile în buzunar, iar în buzunar aveam un pachet de șervețele, permisul de conducere și 50 coroane de doamne feri) și mă evapor - evident după intervenții din partea prietenelor... duduia e de neînduplecat!

Cum stă treaba pe la noi??? E voie să bei la orice vârstă??Normal, nu... practic... vezi copilași la 13 ani în club. Știu că așteptam acum 2 ani să împlinesc 18 ani ca - vorba aia - să pot face orice! Acum.. simt că vreau să împlinesc 20 ani ca... să pot bea spirtoase în Norvegia! Asta e visul meu.. să beau!!! DING!!!!

Cum să fii atât de încuiat la minte?? Îmi și găsesc răspunsul: norvegienii sunt un popor de bețivani - beau chiar mai mult decât rușii - așa că probabil încearcă să evite ceva... un mare ceva!

Pentru prima dată în viața mea m-am simțit prost! Pe cuvânt! M-am gândit... am față de bețivan?? Nu e revolta... e o simplă realitate! Duduia a fost a dracului în seara asta! Acum 3 săptămâni a fost acolo o prietenă de-a mea care împlinește 20 ani abia în 29 decembrie... dar era un mascul la intrare... și știm și noi... bărbații e gentlemani... femeile e curve!

Există în România vârstă legală la care îți poți începe viața sexuală?? După mine nu.... aici da! La 16 ani... ai voie să faci sex fără să le spui părinților!!! La noi poți să ai și 25 că nu-ți are nimeni baiul! Poate ii frământă pe unii alții dar cu frământările rămân! :)

Cam asta a fost aventura mea nocturnă de luni, 1 noiembrie 2010! Stau frumos acasă, citesc o carte, îmi consum existența pe facebook, beau sirop de căpșuni și aștept să beau vodkă... că vremea de sex am ratat-o deja!