Parole

Cine poate să te sensibilizeze? Cât de profundă ești? Simți? Trăiești? Ai emoții? Dorești? Îndrăznești? Sentimentule... unde ai dispărut?

Insensibilitatea și răceala încep să se lasă bătute de... fluturi în stomac, trăiri intense, amintiri! În ritm de muzică franțuzească începe un adânc proces de dezgheț... se topesc zăpezile interioare, se înseninează cerul, apusurile devin roșiatice, vântul adie ușor, te atinge firav pe față, îți încâlcește părul (cel lung... pe care ți l-ai propus să-l crești... deși îți vine zilnic să renunți și să te dedici altor activități - pentru că e a doua oară în anul asta când îţi propui să-ţi laşi pleata lungă).

Am văzut un apus magnific - sau mi l-am imaginat - un cer rozo-roșiatico-portocaliu, soare rotund și arămiu... ce te îndeamnă la visare. E minunat să-ți imaginezi... e minunat să crezi că ... ai putea fi tu cea îndrăgostită, cea care simte și trăiește intens. Deși... nu vrei asta, nu? Nu! Îți place doar să visezi, să te hrănești din memorii precum un Devorator al Morții. Inventezi trecutul, îl machiezi, îl colorezi după bunu-ți plac... te inventezi și tu... De ce?

Auzi zilnic aceleași cuvinte... parole, parole.... cuvinte ușoare, sensibile, indiferente... replici slabe, puerile, provocatoare... dar aceleași parole ... parole parole! Ți-e indiferentă lumea, gândești doar pentru tine, te gândești doar la tine, trăiești pentru plăcere ... plăcerea de a citi, de a dormi, de a te plimba... Pierzi vremea... o irosești privindu-i pe alții... analizându-le comportamentul, trăirile, gândurile... și câștigul care e??

Mă regăsesc în ritmuri ciudate! Bossa nova şi pasiune! Aventură şi supunere! Gânduri năstrușnice, dar cuminţi. 

Fiinţă Infernală

Mi se întâmplă să mă întreb cine sunt eu. Mi se întâmplă să mă întreb cine îmi citeşte blogul. Mă mai frământă ideea cunoaşterii de mine şi a cunoaşterii de voi. Cine sunt eu, noi, voi?

Deşi ne cunoaştem, poate voi nu ştiţi unele chestioare despre mine. Şi anume, că sunt obsedată de mâinile curate, de balsamul de rufe sau de cremele de corp. Nu citesc cărţi de la bibliotecă şi am peste 10 ceaiuri pe care le schimb în funcţie de stare. Colecţionez semne de carte şi căni de aproape peste tot de pe unde călătoresc, iar un suvenir perfect e un semn de carte şi câştigă detaşat în faţa altor obiecte. Îmi place să citesc, dar nu termin niciodată cărţile pentru că nu-mi plac sfârşiturile. Nu îmi place să-mi pierd prietenii, iar pentru mine loialitatea joacă un rol extrem de important. Nu mă ţin de promisiuni. Fiţi atenţi când vă spun că vă sun eu, pentru că nu am s-o fac. Mă interesează timpul; deşi am un calendar cu măşti de la Veneţia din 2010. Jocul meu preferat e Sus-Jos. Sunt extrem de agilă în a mă juca de-a şoarecele şi pisica şi nu mă las prinsă aproape niciodată. Mă îndrăgostesc mereu de cine nu trebuie şi de cine nu-mi dă atenţie. Sunt superficială şi neastâmpărată. De aici rezultă că sunt o super împărată. Sunt extrem de cerebrală - când nu trebuie. Mă autoeduc să devin o cereală. Dau sfaturi tuturor, deşi n-am nicio diplomă.. dar mă pricep. Filosofez despre orice, iar una dintre acţiunile mele preferate e să determin lumea să comunice şi să mi se deschidă. Încurajez dezbaterile pe diferite teme şi dau elan interlocutorului. Sunt diplomată şi calmă. Ascult jazz înainte de culcare; asta dacă nu mă uit la vreun documentar pe ceva canal adormicios. Găsesc Zara ca fiind degeaba pe lume, din moment ce există numai cârpe. Am cel puţin 3 cutii de batiste de hârtie în casă, iar în fiecare buzunar există un pachet de batistuţe. La examene, primesc întotdeauna ce nu am învăţat. 

Nu ştiu să fac cadouri şi nu mă bucur niciodată îndeajuns de ce primesc. Ador să mănânc şi mă răsfăţ după fiecare masă cu o dulciură - de preferat prăjitură sau ciocolată. Sunt fan nr.1 ciocolată, deşi sunt alergică. Nu am mai mult de 18 grade în casă şi toată lumea care vine la mine se plânge că e frig. Mie mi-e deajuns. 

Mi se spune: Rux, Ruxi, Ruxendri, Ruxika, Ruxicuţa, Iuka, Anemona, Fiinţă infernală, Fiinţă, Oamă, Mona, Monă, Monikua, Monissima, Mămăruţă, Mamasita, Rudolph, Rudolphelia şi lista poate continua cu alinturi comune gen: Prinţesă, Dragă, Iubi, Pisi etc. 

Pierd timpul mai mult decât oricine, nu-mi încep ziua fără să citesc ştirile şi am prostul obicei de a judeca oamenii după zodie. În rest.. numai de bine!

Mătase şi metamorfozare

Da, lenea şi lipsa de inspirație m-au determinat să amân punerea pe "hârtie" a ultimelor aventuri ale femeii cu cap de trandafiri. Aventura norvegiană s-a terminat de o săptămână, dar evenimentele, oamenii şi întâmplările s-au cuibărit adânc în sertăraşul cel mai apropiat de suflet.

Lacrimi de rămas bun din partea lui buni, o urmă de regret din partea mea, o jumătate de inimă lăsată suferindă după cel căruia cu o săptămână înainte îi dădusem papucii, dar .... Dar eu nu pot sta fără papuci, aşa că mi i-am luat înapoi şi l-am lăsat pe el, șarmantul să mă seducă... să mă ducă departe şi să mă poarte în universul lui. Am spus Da fără să mă gândesc la what if ... A fost cea mai adâncă şi profundă despărțire. Deşi nu-mi place am să explic: mi-am luat papucii înapoi şi am iubit 48 ore. Scurt, dar intens. Iar la sfârșit am primit drept amintire o carte minunată despre iubire, în spaniolă, pe care am început s-o citesc şi e pentru mine... şi despre mine. De cele mai multe ori spun ce cărţi citesc, însă vreau, din nou, să fiu egosită şi să ţin pentru mine ... momentan!

După la revederea matinală, m-am îndreptat spre casă şi mi-am împachetat ultimele lucruri pentru că la ora 10:00 am pornit spre Oslo, unde mi-am petrecut 2 zile relaxante, dar năucitoare (din pricina ultimelor nopți neprea dormite). Am ajuns acasă, la mine acasă, luni dimineaţa şi de atunci până în momentul acesta am făcut nimic în afară de somn, un zbor deasupra unui cuib de cuci, un maraton cu bicicleta şi câteva ieşiri diurne.

Rezumatul experienței norvegiene:

1. Am vorbit mult norvegiană cu buni. E o plăcere să cunoști un om în lumea lui. Buni e o femeie deosebită; a plâns când am plecat pentru că m-a îndrăgit mult. Şi mie mi-e dragă. Cu vreo 3 zile înainte de a veni acasă am gătit prăjitura aceea minunată şi mi-a ieşit foarte bine. Sunt mândră de mine şi mi-am propus să o încerc şi la Cluj.

2. Am început lucrul pentru licenţă, iar proful e minunat. Mi-a dăruit două cărţi de-ale lui cu dedicație şi-o îmbrăţişare. Probabil nu toţi simţiţi o bucurie când primiţi sau dăruiţi o carte, însă mie îmi dă aripi şi în felul acesta simt afecţiunea oamenilor - prin cărţi, cuvinte şi gesturi afective de atingere a braţului sau de sărutare a frunţii. Mă simt alintată, protejată, respectată şi admirată.

3. Am trăit cea mai scurtă, dar intensă poveste de dragoste, ţesută de viermi de mătase. Viitorul amorului e incert, subţire, la cheremul viermilor ce ne-au creat firul subţire de mătase. Let it be!

4. Midnight in Paris - regia lui Woody Allen, mi-a plăcut. Midnight in Bo - şi ajung în trecut şi-l revăd pe el şi scriu despre iubire şi încep să cred că iubirea există, chiar şi pentru mine ... iar eu mă pot topi din cubul meu de gheaţă şi astfel îmi pierd numele de Crăiasa Zăpezii şi devin Girafa în flăcări!

Toate aventurile/poveştile au o muzică proprie. Aventura mea are o muzică aparte, e misterioasă, dar laconică.