Nu-i tare uşor să te ţii de promisiuni. Nu prea ştii să decizi şi nici să iei câte-o hotărâre radicală. Prea multe n-ar avea rost să-ţi spun; ai risca doar să te superi pe R grav. Dar ar merita să mă întreb: meriţi oare să nu mă supăr? Meriţi tu oare să mă mai ai drept prietenă? Nu de alta, dar dacă e să mă întorc la "în trecuturi" nu mă prea pricep la "keep calm" şi aş prefera doar "Rux on". Şi după cum văd, rişti cu K s-o pierzi pe R. Acum sincer, nu-i cazul să te chiar înfricoşezi. Până la urmă a fost şi mai rău decât acum. Doar că acum vreau să fie bine! Înţelegi tu, oare?
N-aş vrea să lungesc misterul... pentru că nu-i Misterul cărţilor de joc (vezi cartea lui Gaarder). E doar misterul meu. Şi deşi-s francă (e mai bine decât euro căci în felul ăsta am o oarecare stabilitate), asta nu înseamnă că-s fraieră. De-mi mai atribui însă o calitate cu f.... risc să dau crezare celor 3F (pe care i-am învăţat de la un prieten fotograf, care la rândul lui a citit într-o carte a unui nene din urbea lui ce-a plecat cu mopedu nuş pe unde). Cei 3F îs cam pe englezeşte: find-fuck-forget. Nu vă cocoflexaţi, că asta mi-a zis el... da-i drept c-a fost cam demult, iar el cam reţinut. Totuşi, eu am reţinut asta pentru că sună bine. Şi cel de-al treilea F la mine e.... futuristă.
Rux 3F: francă, fraieră, futuristă.
Fericit lucru că nu prea am priză la public, că astfel m-aş trezi cu acuzaţii cum că-s frustrată. Iar. Nu că chiar aş fi fost... nu că n-aş fi fost afectată la afect, dar pe cuvânt ruxist că frustrată nu prea-s. Deşi... dacă stau bine să mă gândesc, dă bine în ecuaţie: francă, fraieră, frustrată. Aş putea zice chiar că-s frumoasă. Dar până la cei 21 de ani n-am auzit prea mulţi oameni să-mi zică că-s frumoasă. Nu că n-au fost... s-au mai strecurat mici remarci şi afirmaţii, dar cel mai des am auzit că-s: INTERESANTĂ. Asta nu-i nici categorie estetică, nici o remarcă inteligentă... nu prea-i nimic. Da totuşi zic: nu-i rău. Prefer interesantă decât "frumuşică" sau "drăguţică". Fără diminutive, fără animăluţe, fără alin-turi, fără numere.
Revenind la realităţi din viaţa ruxistă, mi se mare ciudat că acum nu sunt în Norvegian şi nici n-am început şcoala. De doi ani încoace m-am obişnuit ca în luna august vacanţa mea să ia sfârşit, eu să mă pun cu burta pe carte, să plec în Norvegia, să mă uit la tipi frumoşi, înalţi şi blonzi, să vă povestesc aventurile mele amoroase şi îmbârligăturile cu biletele de avion. Dar ce să fac... zic doar că nu-i bai. Am avut mai mult timp să citesc toată vacanţa, să citesc ce n-am citit, să decid ce voi citi, să-mi planific viitorul şi să mă pregătesc de începuturi noi.
" ... dacă lumea întreagă e o scamatorie, atunci trebuie să existe şi un scamator..." (zisu-v-am mai sus)
S.cam s.cam... c-am o scamă pe creier.