Totalul afișărilor de pagină

luni, 30 mai 2011

Dublu sau nimic

Se spune că infidelitatea e groaznică pentru cel aflat în postura de a fi înșelat. Lacrimi, suferințe, susținerile prietenilor, îmbărbătări... o serie de ritualuri de resuscitare a victimei în urma traumelor sufletești suferite. Crunt... cine a trecut prin asta, știe. Cine nu, să-și dorească, pentru că abia în momentul în care ești înșelat realizezi, de fapt, cine ești tu ca individ, cât ești de tolerant, cât de mult ai iubit, și... de ce nu, cât de fraier ai fost astfel încât l-ai împins/ai împins-o în alte brațe, mult mai moi sau mai făcute - după caz.

V-ați pus însă în situația înșelătorului? Ooo... faceți-o. Pai sentiment mai puternic și mai stabil decât să știi că înșeli nu există. De ce înșelăm? Sunt mii de motive. Printre cele mai frecvente sunt:
1. Încep certurile și nu vă mai tolerați, dar nici n-ați renunța așa de ușor la bunăciunea de lângă voi. Doar fără ea/el scade rating-ul la sexul opus.
2. Egoism
3. Superioritate
4. Nesatisfacție (fizică, spirituală)
5. Noi provocări/tentații.

Motive există cu nemiluita... bine, motive exterioare. Privind din interior și din punctul de vedere a celui care pune coarne, treaba stă diferit. Nevoia de a face ceva interzis, de a fi mereu pe fugă, de a sta cu spaima că poți fi prins sau turnat de vreun trecător, dar și deliciul de a sta față în față cu victima privind-o cu un aer de superioritate în timp ce tu ești cu părtașul înșelării în mijlocul unei partide amoroase, asta te face să te simți om.

Să nu mai spun că, multe prietenii, căsnicii, concubinaje, relații - în general, se bazează pe dualitate. Ai un iubit stabil. Îl respecți, poate-l chiar iubești, dar întâmplarea face că în același timp cât tu erai la tratative de a sta sau a nu sta cu el, se mai cuibărește sub fustă, în buzunarul din spate, un mic diavol, un mascul pasional căruia nu-i poți rezista. Și începi astfel o relație dublă. Și e ceva rău în a fi egoist și în a-ți găsi perfecțiunea în doi bărbați? De ce ne-ar judeca cineva pentru că alții sunt atât de înjumătățiți în calități încât avem nevoie de doi pentru a ne forma cel puțin 50% dintr-un întreg?

Nu-i greșit a înșela. E urât, da recunosc. Dar hai să vedem partea bună. Anais, regina înșelăciunii, femeia mai multor bărbați, pe care-i iubea pe fiecare în fel diferit, dar îi iubea, și nu era curvă afirmă: "Nu voi ajunge la mântuire din punct de vedere sexual decât când voi putea avea relaţii sexuale cu bărbaţi de la care nu primesc tandreţe. La urma urmelor, sunt atrasă de blândeţe pentru că mi-e frică de brute, şi apoi sunt dezamăgită de blândeţe, hipersensibilitate, sentimentalism, devoţiune, adulaţie!"

16 comentarii:

  1. Te bate gândul să înșeli, Ruxandra? Sau de unde mnezo atâta pasiune pentru subiectul ăsta? :P

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce om esti... unde mnezo te-ai copt asa la minte?

    RăspundețiȘtergere
  3. Apăi copt, necopt, mi-e greu să nu observ lucrurile evidente. Secretul e să nu îmi prăjesc mintea de la radiațiile laptopului.

    RăspundețiȘtergere
  4. Evident ca vrei sa scoti evidentul la suprafata, dar nu e nimic pe atat de evident incat sa evidentiezi. Griji la minte. O data pierduta mintea nu-i ca si cum te-ar prinde bunaciunea de prieten oficial incurcat cu inselatoarea sefa. Sa nu te arzi, aripior!

    RăspundețiȘtergere
  5. mă îndoaie de râs seninătatea și claritatea cu care vorbim de ce e evident și seninătatea și liniștea cu care sunt receptate. Și mă întreb, fără să vreau neapărat să aplic, care e limita la care evidentul devine ceea ce s-a născut să fie. Mnezo nu culcă-te! Încolo, hoțul neprins...

    RăspundețiȘtergere
  6. Ai perfecta dreptate in privinta trairilor si din postura de inselat si din postura inselatorului...Faza e ca noi oamenii tot timpul vrem ceva mai bun si mai bun...Niciodata nu ne putem multumi cu ce avem...Anyway,keep up the good work!!!

    RăspundețiȘtergere
  7. If you love two people at the same time, choose the second one. Because if you really loved the first one, then you wouldn’t have fallen for another person. -Johnny Depp :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Cine mai credea în apariţia anonimului? Poate doar un alt... anonim :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Oai, de când nu am mai înjurat pe blogul tău...

    RăspundețiȘtergere
  10. Tu ai fost, esti si vei ramane un vesnic copil! Nu aspira la statutul de femeie...trebuie sa te maturizezi si sa ti-o "traga" unul ca lumea!Si nu te mai gandi la sex...nu stii inca cu ce se "mananca"!!! Sorry! Totusi sa nu uitam, e ziua copilului! LA MULTI ANI!

    RăspundețiȘtergere
  11. Te rog, anonim, revizuiește-ți părerile preconcepute. Ruxandra e perfect femeie și perfect conștientă de ce mănâncă. Pun pariu că nu ai văzut un penis frumos și fin în viața ta. De-aia ești așa mic.

    RăspundețiȘtergere
  12. Multumesc de ziua copilului. Sunt copil, Vlad! Lasă morala. Fiecare cu anonimatul lui. Nu sunt femeie... asta e urât spus. Sunt femeie cu cap de trandafiri... asta spune multe - relativ.

    Cap pătrat, cenzurează-te.

    RăspundețiȘtergere
  13. ..oare unde e trandafirul din "capul" tau?

    RăspundețiȘtergere
  14. :) trandafirul din cap nu poate fi decât în cap...e o logică în asta.NU?

    RăspundețiȘtergere
  15. Mă bucur să am o prietenă Supraom, copil entuziasmat absolutist, femeie cu cap de trandafiri în cap, pe cap, peste cap și în parfum, femeie despotică, femeie blondă și femeie brunetă, femeie cu pălărie, femeie cu ochelari de vedere deștepți și femeie cu ochelari de vedere indecenți, femeie dansatoare, femeie artistă scriitoare, femeie copil. Singura trăsătură pe care nu ai putea să o atingi este anonimatul cel banal și invizibil, lipsit astfel atât de cromozomul X, cât și de Y. Soluția ecuației este 0.

    RăspundețiȘtergere