Pentru prima oară în viața mea de muzicolog m-am blocat într-o toaletă. Și am râs. După ce primele 5 secunde m-am panicat. Am stat, am chibzuit și m-am cățărat. Cu geanta în mână, cu paltonul pe mine, cu aerul unei domnițe prinse în turn, m-am ridicat agale pe veceu, mi-am rotit de două ori umerii - să-mi fac încălzirea - am pus piciorul drept pe-o ceva de sprijin, m-am ridicat din brațe și poc am dat un picior ușii din exterior care brusc s-a deschis. Poc am aterizat, m-am aranjat să nu dau de bănuit c-aș fi vreo soție de Spiderman și-am ieșit pe coridoarele Conservatorului. Că da. Credeam eu că la Litere-i Antichitatea, dar la Conservator nu prea-i depășit Neoliticul. Oricum, am fost satisfăcută de elasticitatea-mi și de banii economisiți pe orele de stretching - mă autoplătesc să mă întind agale ca mâțele la mângâiat.
După 7 ani de acasă - alți 7 ani, nu ăia de educat - am pășit pentru prima oară la un concurs de dans. Da, 7 ani de la lăsare. M-am pregătit moral două zile înainte să pot să fiu capabilă să văd un concurs. Am visat și m-am visat dansând +-3 zile. Puțin maltratant, dar mă așteptam să fie mai rău. Cumva, matura din mine a realizat că la belle epoque s-a terminat și acum trăiesc pentru alte idei obsedante. Mai brutal, mai cathartic, mai pe față și mai puțin evident din punct de vedere al evoluției. Și toate astea numa din cauză că, la un moment dat am depins de un mascul, am depins de mai mulți chiar. Și poate 15 ani a fost vârsta când în subconștient mi-am zis că nu mai trebuie să mă dependentizez vreodată de cineva, că nu trebuie să mă bazez pe nimeni, mai ales pe un mascul. Pe mai mulți.. că știți că la mine merge cu dublul sau nimicul. Poate tot atunci mi-am zis că dacă m-aș naște încă o dată m-aș face balerină, aș face ceva ce să depindă strict de mine. Și poate tot atunci mi-am zis că vreau să fiu independentă - adică să-mi car valiza singură și să nu cer ajutor.
Așa o fi fost atunci. Acum însă e bine. E gol, dar bine. E liniște și nu-i obligație. E calm și niciun motiv de ceartă. Și și de-ar fi motive, nu-i cu cine. Și asta-i bine. Înveți să te iubești mai mult, să te respecți și apreciezi pentru fiecare clipă petrecută cu tine, cu sinea.
Halal fengshui au ăia cu nevoi.
Halal fengshui au ăia cu nevoi.
Îmi place cum a evoluat scrisul tău. Și nu sunt mama ta.
RăspundețiȘtergereFaptul ca am si fond muzical de pian m-a facut sa citesc de doua ori... si nu pentru ca nu am inteles din prima, ci pentru ca mi-a placut ce am citit, a trebuit sa sedimentez.
RăspundețiȘtergere