Ca după o săptămână

Sunt în Eventyrland de o săptămână. Evenimentele n-au fost puţine, eu nu am fost docilă, basmele nu mi s-au supus, vremea a fost puţin capricioasă, dar cu toate astea am avut două zile însorite şi demne de plajă sub soarele palid de sfârşit de august.

Mi-am petrecut ultimele zile buchisind, căutând basme norvegiene şi româneşti, întâlnindu-mă cu oameni de seamă şi vorbind limba lui Ibsen până la visare. Nu mi-e uşor, dar fac ce-mi place. Joi m-am întâlnit cu profesorul care mă îndrumă şi am discutat 15 minute. Destul de puţin pentru cei peste 2000 km bătuţi până aici. Am o temă, iar când mă documentez îl caut pentru continuarea discuţiei. După întâlnirea cu profu mă retrag în bibliotecă şi încep studiul. Avântul mi-e tăiat de vremea bună şi soarele îmbietor, aşa că las lectura şi plec la plimbare - întâi 40 minute cu bicicleta până acasă, iar apoi în jurul casei, preţ de 2 km. Trebuie să vă spun că am început că capăt tot mai mult din obiceiurile norvegienilor şi ale bunicii adoptive. Îmi amintesc cum îmi petreceam în copilărie 2-3 luni de vacanţă la Borsec, iar apoi mă întorceam total schimbată acasă. Aşa şi acum cu buni Ingrid, fecioara.

Buni de la Bø îmi gătește în fiecare seară, povestim 2 3 ore zilnic, eu spăl vasele mai mereu (nu le spală decât când se umple chiuveta, iar pe mine mă deranjează şi o ajut şi eu cum pot), mă poartă de colo colo, îmi prezintă prietenii ei, profii de la facultate, e foarte grijulie. Ieri, de exemplu, am fost cu ea să avem grijă de un copil de 6 ani, pentru că părinţii lui (tatăl prof de istorie la facultate, mama momentan casnică) au trebuit să meargă la prima şedinţă cu părinţii. O familie deosebită, care m-a primit cu căldură, am discutat despre lucrearea mea de licenţă, profu m-a îndrumat cu nişte cărţi care să mă ajute să decid ce basme voi alege şamd. Dacă eşti drăguţă şi caldă primeşti înapoi înzecit.

Nu îmi place falsitatea şi parşivenia, dar am noroc că oamenii de la munte, cel puţin de la muntele norvegian, sunt destui de calzi în răceala lor aparentă. Buni are un fiu de 23 ani, dar ea tot buni e că se cam apropie de 60 ani.

Viaţa socială e destul de nesocială în pădure. În ciuda izolării în care locuiesc, miercuri mi-am făcut prieteni noi, cu ocazia celor 2 ore de wafle, ceai şi cafea organizate pentru stundeţii internaţionali în incinta facultăţii. Şi buni e foarte socială. Luni a fost la canoe, marţi şi miercuri a fost cu bicicleta la facultate, iar în drumul spre casă s-a abătut ca să se mai mişte puţin, joi am fost în vizita de grijă pentru copil, iar azi a bătut vreo 5 magazine să-şi caute laptop şi tot nu s-a hotărât. Are un obicei foarte sănătos: dacă merge cu maşina la facultate, seara neapărat face mişcare. Mănâncă foarte sănătos, toate produsele sunt eco, iar pâinea pe care o face e minunată.

Picanterii picante nu s-au mai întâmplat. V-am spus anterior că am mai vorbit cu viking cel berbec, iar momentan aştept weekendul să văd pe unde petrec. Weekend frumos tuturor şi încă vacanţă plăcută!

Cu mult drag,

Rux din Troll Land