O festivitate cu multe "greşeli de ortografie"

Am absorbit. Festivitatea a fost un fiasco. Ne-am cam făcut de ruşine cu inteligența noastră de literişti. Sau mă rog. Eu mai puţin că nu mi-am căscat gura să aberez. Ruşine mi-a fost faţă de profesori şi faţă de familia mea. Şi mi-a fost ruşine şi de mine că mă aflam acolo atât de neputincioasă. Dar pentru că n-am mişcat niciun deget cu "organizarea" nu-i tare bine să mă bag în dedesubturi. 

De-a lungul vieţii mele am învăţat că dacă nu mă simt în stare să fac ceva, nu fac. Dacă nu ştiu să spun ceva, tac. Dacă n-am idei, tac şi atunci. Iar dacă e de ieşit în faţă nu ies decât dacă mă simt capabilă şi ştiu să mă fac apreciată şi înţeleasă. Şi parcă o dată cu festivitatea asta a mea mi s-a întipărit şi mai bine în minte această constatare demult constatată. 

Aşa că... degeaba mă faceţi voi pe mine frustrată, dar cel puţin nu m-am făcut de ruşine şi n-am enervat o sală întreagă cu discursul meu. Că pe blog, dacă nu vă place ce scriu, fie nu citiţi, fie nu mai intraţi niciodată, fie închideţi şi vă mutaţi lectura în alt loc. 

Şi după această manifestare am tras eu nişte concluzii despre cum ... 

Despre cum poţi să-ţi pierzi aşa zişii prieteni făcânt un gest drăguţ. 

Despre cum poţi afla care-ţi sunt prieteni adevăraţi şi dau doi bani pe tine.  

Despre cât de prost crescuţi sunt oamenii.  

Despre cum nu ştiu oamenii răspundă la o invitaţie. 

Despre cum eşti privit dacă dai flori profesorilor şi le mulţumeşti. 

Despre cum dau numai de oameni parşivi şi ambiţioşi până peste măsură.

Despre cum frustrarea ne face să vrem să ieşim în faţă prezentându-ne gândurile fără a fi pregătiţi. 

Am să mă adresez acum prietenilor mei care, din motive de ei ştiute, n-au ajuns la festivitate. Întâi de toate mă gândesc dacă-mi mai sunt prieteni. În al doilea rând, eu când primesc o invitaţie fie o accept, fie o refuz. Ori dacă mi se întâmplă să accept şi să nu pot ajunge scriu un mesaj şi mă scuz. Aşa, de bună educaţie. O unică prietenă-mi zicea să sunt de modă veche. Nu sunt. Dar am pretenţia ca o dată ce-am spus ceva să mă ţin de cuvânt.

Aşadar, sper dragi prieteni, ca pe viitor să ştiţi că regulile de bun simţ se aplică şi cu mine deşi sunt permisivă şi deschisă. 

Şi-ar mai fi de adăugat. Multe. Dar nu vreau să ziceţi că sunt rea. Deşi sunt. 

"Festivitatea a fost drăguţă. De mult nu ne-am amuzat aşa de bine la o festivitate. Ce-i drept, la început a fost plictisitor şi prezentatoarele au făcut multe greşeli de ortografie." (Asta mi-au zis oamenii filmători de la festivitate).