Pentru unii oameni, în general aștia ca mine care se trezesc cu noaptea-n cap (la răsărit) e nevoie de o a doua bună dimineața... când soarele strălucește încă pe cer sau când apune (depinde de... multe:P). Am observat pe propria-mi piele că mă întorc din ce în ce mai mult în copilărie... asta pentru că nu pot trăi fără somnul de după-masă. Cu toate că la vremea aia somnul era un calvar că pierdeam jocul cu fetițele, acum am o altă viziune asupra fetițelor, jocurilor și implicit a somnului. Fetițele și jocurile... după apus... dar.. nu intrăm în alte sfere! Revin... somnul e un fenomen cu care mă lup de vreo 5 ani.. dar DEGEABA... nu se poate! Evident, există și excepții excepționale, dar majoritatea zilelor nu trec fără o vizită la Ene.. două de fapt.
De când am venit în Norvegia, trăiesc/dorm cele mai liniștitoare și mai captivante somnuri.... Credeam că dacă mă îndop de calciu, magneziu, magneB6, vitamine și alte pastiluțe scap de ceea ce se numește oboseală acumulată peste zi care se sfârșește numai cu un somn după-masă. Ei bine, o fi ea Norvegia da românul din mine tot român e!
Nu aș vrea să-l pierd pentru nimic în lume; nu vreau să-l schimb cu nimic; e indispensabil stării mele de bine; e via-ța mea, e prietenul meu... somnicul din timpul zilei!!!
De obicei după un somn bun, urmează o cină slăbuță, un ochi pe facebook, un episod din The Tudors și apoi... plânge-te Ruxandră că nu-ți ajunge timpul să mai și înveți! Lenea asta...
ce-as mai dormi si eu dupa-masa....dar nu mai am cum :(
RăspundețiȘtergere