AgriCultura

Una e să te trezești la 8, alta e să începi activitatea intelectuală la ora asta. Dificultatea? Potența matinală excesivă reduce potența diurnă, făcând ca cea nocturnă să nici nu existe. Ce-i rău? Imposibilitatea unui program organizat și-a unor sarcini cotidiane îndeplinite. Până la urmă ce-i așa de rău să fii în trend cu cei de peste 60 ani? Nimic ar zice unii. Eu zic că-i rău. La + o vârstă nu-i nevoie să faci 1000 lucruri, iar să fii în pat la ora 10 e ceva cât se poate de normal. Ei bine, pentru mine e cât se poate de anormal. Însă cred că am să evit să definesc normalitatea și anormalitatea în ceea ce mă privește. Nu sunt un exemplu bun. Cert e că, la ora 8 se face agricultura, nu cultura. Ori pentru un stil de viață artistico-boem e nevoie de nopți lungi și fierbinți, de dimineți inexistente, de matinalitate covârșitoare trimisă către ora 10 și de răsfăț la apus, nici gând la răsărit. Pentru că deși nu sunt o romantică incurabilă, îmi place să privesc apusul și să mă îmbrac cu el. Nu mă simt bine să fiu dezbrăcată de razele timide de soare. 

N-a trecut nici măcar o săptămână din noul semestru și simt cum mă cuprinde oboseala. Nu de dificultatea și densitatea cursurilor, ci din lipsa nesomnului de dimineață. Vă spun, e grav. E urât și bătrânicios. E obositor și covârșitor. Și ce-i mai grav, e neproductiv. Ajung la ora 5 leșinată, iar ora 22 mă găsește mârâită, mormăind continuu despre soarta-mi asiduă și permanenta singurătate. Și toate astea nu s-ar întâmpla dacă mi-ar începe ziua la 8, nu la 6. 

Aș vrea să trăiesc după principiul lui Miller "Eu mă deştept la viaţă exact când alţii pică de oboseală; săptămâna mea începe cu ziua de repaus a evreilor", nu după cel al lui Păun. 

Dar toate astea poate de la anu.