Totalul afișărilor de pagină

luni, 22 noiembrie 2010

Misiuni imposibile, corupție și dragoni dresați

Se apropie încet, dar mai repede decât credeam - clipa plecării... Au mai rămas 3 săptămâni... mi se par o eternitate, dar în același timp îmi doresc ca timpul să se oprească - într-o joi!

Cum mi-am petrecut eu săptămâna asta? Nu știu... Adică știu - nimic deosebit! Am să trec în revistă activitățile mele!

Luni - zi obișnuită. Curs de fonetică, întâlnire cu 2 studenți pentru un proiect, iar apoi pierdere de vreme în stil mare!

Marți - mă trezesc cu o oră mai târziu decât de necesar, așadar particip doar la a doua oră de British Studies. Ce-i drept, nu ratez nimic!

Miercuri - mda.. Miercurea a început cu un duș rece. Spre surprinderea mea n-am avut apă caldă. (Într-o săptămână n-am net, într-alta apă caldă... aștept și miercurea următoare...oare ce-o să-mi mai lipsească?). Toată tristețea s-a spulberat când profu de fonetică m-a lăudat și mi-a spus că-mi va simți lipsa la curs! (Mi-a crescut stima de "mine" și mi-am dat seama că pot - dacă vreau)! Ajung acasă și mă declar mulțumită de mine, de asta mă răsfăț cu un somn de două ore după care merg la facultate la o întâlnire cu studenții umaniști și cu profesorii. Extrag dintr-o pălărie numărul 5 - așadar masa cu nr 5. Conform norocului meu și lipiciului meu (minori sau bunici) nimeresc la masă cu 4 profesori și fetele din Polonia. Discut cu un bătrânel drăguț, răspund la niște întrebări de cultură generală, câștigăm un quizz, primim două pungi de bomboane pe care pe împărțim cu ceilalți, iar apoi mâncăm pizza. O după masă plăcută, liniștită, comunicativă și antrenantă. Surprinzător de bine pentru o zi de miercuri.

Joi - nu am cursuri, dar cu toate astea merg la ora 10 la facultate ca să lucrez pentru un proiect. Proiectul e în echipă - dar echipa sunt doar eu. Nimeni nu-și dă interesul, eu trebuie să-mi împart prezentarea mea, iar interesul îmi scade. Fac un power point didactic și decid să nu mă stresez (cu toate astea mă frământ căci toate sarcinile au picat pe umerii mei). Nu îmi place să lucrez în echipă - sunt mai individualistă. Îmi place să lucrez pentru mine, să fac treburile singură, ca apoi să-mi pot asuma victoria sau eșecul, fără a fi nevoită să dau vina pe alții. Ajung acasă în jurul orei 17:00 și "motroșesc" vremea. Pe la ora 22 merg la ziua unui anume Jan, dar petrecerea e destul de moale, așadar la ora 1:20 sunt acasă. Și spre surprinderea mea merg cu mașina - se îndură estonianca să mă transporte și pe mine (deși observ pe chipu-i acru că nu-i pe deplin încântată de prezența mea).
Tot joi, la Coffe Hour, purtam o discuție despre corupție, țigani, furt și mită. Chestii tipice în România și Slovacia. Spaniolii se arată surprinși, la fel și estonianca, aceasta afirmând sus și tare că România și Slovacia nu au ce să caute în UE și fac uniunea de rușine. N-a ezitat să-mi trântească în față că românii au o reputație proastă în Estonia, iar finlandezii nu ne suportă. Mulțumim dragi europeni. Pe mine nu ma doare, nu ma interesează. Nici mie nu-mi plac chinezii și indienii, dar cu toate astea nu mă uit urât la un chinez doar pentru că e chinez. Fiecare e unic, fiecare are identitatea lui - așa că... adio rasism, adio prejudecăți!
Eu mi-am susținut frații țigani, le-am luat apărarea și mi-am exprimat admirația pentru cultura lor. Poate o impresie pozitivă mișcă munții (deși mă îndoiesc). Și da, chiar admir țiganii și le admir cultura!

Vineri - am examen oral la Telemark Identity Region. Susțin proiectul pe care l-am făcut singură - proiect despre Norwegian Fairytales. Tema e frumoasă, însă colaboratorii mei o fac să fie destul de nasoală. Prezentarea decurge bine... în fond bine că e gata. Îmi lasă un gust amar neimplicarea celorlalți, însă mă resemnez, urmărind cele 3 misiuni imposibile cu Tom Cruise!

Sâmbătă - mi-e și rușine să spun - m-am trezit la ora 14:30! Am făcut un mare nimic toată ziua. Am văzut Shrek Forever After, apoi m-am jucat cărți cu niște prieteni, iar de pe la miezul nopții m-am plantat la filmul de noapte.

Duminică - am fost ceva mai activă. M-am documentat cum să-mi dresez dragonul, am frunzărit o cărtică de fonetică și mi-am bătut recordul la ceva joc cu bile! Activ, nu?


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu