Dragoste împiedicată şi minte erectă

Am fost gata-gata să pun punct. M-am hotărât să nu mă mai afectez la afect şi nu las afecţii să-mi afecteze afectivitatea. Am decis chiar. Deşi e DUMinică (dum pe norvegiană înseamnă prostuţ). Deşi e DUMday eu am decis. (Ştiu că tot am perioade în care decid, da lăsaţi-mă în plata mea că-mi revin rapid.)

Dar primesc un mail cu titlul: Împiedici cumva dragostea?

Îl deschid. Iar mailul sună cam aşa:

"Andreea Ruxandra Dumitrescu născută pe data de 10 decembrie, cal în zodiacul chinezesc, scoică în cel indian, Osiris în cel egiptean, floarea-soarelui în zodiacul florilor, carpen în cel al arborilor şi arcaş în cel românesc, Ruxandra Dumitrescu ... împiedici cumva dragostea? În caz că nu ai observat, legea karmei funcţionează foarte bine şi uneori te loveşte direct..." 

Da. M-a lovit mai tare mailul decât legea karmei. Deşi dacă stau bine să mă gândesc, karmă-i asta că eu am decis azi şi-am fost lovită de mail tot azi. După cum zice tanti de la butoane, probabil am o minte nemulţumită. Deşi eu mi-aş caracteriza mintea ca fiind într-o continuă erecţie. Şi n-are de gând să se "gate" tocmai acum pentru că mai trebuie să mă ţină două săptămâni. Asta deşi am fost contrazisă de un mascul semi inteligent care mi-a zis că dacă eşti în erecţie nu-ţi foloseşti creierul. Dar 1. eu nu sunt mascul şi 2. erecţia mea e ca şi mine şi ca şi ploaia: tare, intensă şi de data asta de LUNGĂ durată. 

Mi-am bătut gura degeaba când am zis joi că n-am inspiraţie şi trebuie să-mi ud trandafirii. Cred că de la ploaie mi-am udat şi trandafirii, şi trandafirul şi pare-se că pot. Ba mai mult, mă minunez de putinţa şi rezistenţa mea la efortul erect al minţii infantile. Ş-apoi mai bine mintea decât inima. Raţiunea ş-apoi simţirea. L'amour passion şi îndată ajung ca şi Kristin Lavransdatter care merge la mănăstire ca să mai amâne căsătoria cu ăla băgat pe gât de părinţi. Mie nu-mi baga nimeni  pe nimeni niciunde nicicând. Diferenţa dintre mine şi blonda lui Undset ar fi că eu aş merge pentru că nimeni nu-mi roieşte în jur, nu pentru c-ar fi coadă la coada mea de mâţă. Că eu degeaba dau din coadă, că motanu tot motan e. Deşi după regulile atracţiei din fizică: până când mâţa nu dă din coadă nu sare motanu la împerechiat. Dar, vedeţi şi voi, mai sunt şi motani leneşi. 

Şi-am scris şi nişte versuri cu rimă... ştiţi voi... ca să priceapă orice găină. 

Ţi-aş spune ... 

Ţi-aş spune-atât de multe, nimic n-ar fi de rău

Că te-ai preface, poate, din taur în dildău. 

Ţi-aş spune că îmi place când nu eşti fătălău

Dar cred că pentru tine ar fi un semn că-i hău. 

Ţi-aş spune că mă doare când glasul tău dispare

Ţi-aş spune că îmi place când tu mă ţii pe ace. 

Ţi-aş spune că şi gândul ce murmură ca vântul

Mă face şi pe mine să-mi uit mereu cuvântul. 

Mi-ar plăcea  ... 

Mi-ar plăcea ca într-o noapte

când eu dorm, tu grohăieşti

Să mă-ntorci uşor pe-o parte

eu să cred că mă iubeşti. 

Să m-atingi uşor cu gura

eu să cred că-i un sărut

Pe gând gândul tău, iubite, este:

oare cum s-o mai educ?