Și am descoperit că oboseala îți omoară simțurile. La fel o face și alcoolul și compania proastă. Și firește, și căldura. De mai mult de o lună stau cu minim 10 postări scrise și nefinalizate, cu o tonă de idei nefinisate, cu o multitudine de gânduri fără noimă. Și cred că săptămânal am vrut să simt ca să pot scrie, însă în afară de oboseală și multe grade la nivel cerebral nu mi-a fost dat să trăiesc.
Trăiesc prima vară activă social și nu numai. Trăiesc prima vară fără somn nesimțit și putoare sub soare. O trăiesc, o savurez și-mi place. Îmi place că n-am timp să mă gândesc prea mult la ce m-ar putea durea, la masculii pisălogi sau ignoranți - după caz, și la toate belelele feminine de domnișoară bătrână în devenire. Că mi-a fost atrasă atenția că am deja o vârstă și sunt încă tot fără mascul pe cap și nu-i tare bine că o să ajung singură. Da zău că nu m-a înspăimântat ideea.
Ce am observat de când cu diversitatea multiculturară din viața mea universitară e că nu mai citesc cum o făceam altă dată. Am alte preocupări - mult mai reale, mult mai logice, mult mai de actualitate. Mă preocupă economia, politica, istoria, chestiile palpabile și adevărate. Nu mai am timp să citesc o carte și să mă pierd în ea, să rămân pierdută, să subliniez paragrafe importante, să le notez, să cuget și apoi să aplic. Nu mai am timp să las paginile să mă influențeze, să-mi creez un stil de viață feeric, să mă recreez cu fiecare personaj. E rău. Mă exprim mai greu, scriu mai greu, mă simt mai seacă, iar creativ nu sunt neapărat în formă maximă.
Pe de altă parte însă, mă bucur că am mai coborât de pe norișor, că m-am maturizat și am și alte preocupări, că sunt avidă să cunosc și să citesc și altceva decât literatură. Sunt pasionată de ce studiez, chit că acum e vacanță. dar mi-e greu să mă opresc din studiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu