În cinstea lunii august. Pentru că mă face vie și tânjindă. Pentru că mă alină deja cu o boare incitantă. Pentru că marchează perfect alibiul unui preludiu nematerializat. Încă.
Nu mai e nevoie să-mi caut cuvântul de negăsit. Din nou mă las purtată. De instincte. Fără morală, mănuși, perdele sau cearceafuri îngălbenite. Pur instinctual. Animalic. De dragoste animalieră 2.
sau
Dilema mea nu-i: Ce făcuși, fă Andromaca.... ci... Cine sunt eu? Andromaca sau Luminița?
Cumva lasă lenea și ascultă-l pe Mălăele.
Un august la păscut cu vaca îmi și vă doresc.
Semnat,
Andromaca dezlănțuită sau Luminița instinctuală (indecisă încă, asta pentru că niciun bou nu recunoaște)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu