De mulțumit pentru lumea mea

Sfârșit de august. Mulțumesc oamenilor noi care au participat activ la evitarea unei "summertime sadness". Mulțumesc rămășițelor care s-au retras necondiționat din universul ruxist. Mulțumesc ființelor care m-au învățat lucruri neștiute de mine până acum. Iar eu mă mulțumesc că pentru prima dată în viața mea n-am simțit oboseala din lipsă de ocupație, continua plângere de milă și plictiseala ocazională pe timp de vară. Mulțumesc sufletului meu care n-a simțit nevoia să fie traumatizat afectiv, rațiunii care s-a ținut la cote înalte, pasiunii pentru muncă pentru că și-a făcut apariția, pasiunii amoroase pentru că a dispărut, frigidității că s-a instalat acut între poale și energiilor negative pentru că s-au evaporat o dată cu oamenii nestimulanți. 

Cred că îmi plac sfârșiturile. Mă fac să mă simt înțeleaptă, plină, încărcată, fericită. Da, azi sunt fericită pentru că simt că am învins. Astăzi vreau să râd. Astăzi pot. Nu mă mai doare splina, iar experiența neplăcută de la urgențe de săptămâna trecut s-a pierdut în zare. Deși durerea unei morți iminente e pusă la păstrare pentru zile în care e musai să-mi curăț ochii cu lacrimi provocate de amintiri. Dialogul dintre o muribundă cancerigenă și nepoata prin alianță dintr-o seară de august are să rămână scrijelit în memorie. Pentru că boala, parșiva boală, are să ne aștepte la cotitură într-o oarecare zi de slăbiciune fizică, într-o zi de suferință morbidă provocată de nevoia de a simți. Și cum ar spune un prieten, mi-am neglijat sufletul și spiritul în ultima vreme, l-am lăsat singur, l-am lăsat în groapa cu mucegai. Însă nici nu știi cum e mai bine... Suflet îngrijit și rațiune pierdută sau rațiune în puf și suflet mucegăit? 

Bunul meu cel mai de preț sunt eu însumi. Învață și tu să-ți creezi universul în jurul propriului tău bun... cu riscul de-a rămâne fată bătrână. E cert că astfel n-ai să riști să te pierzi niciodată. Construiește-ți bunul, fă-o pe buna cu toți, pentru că în spatele celui mai banal cuvânt se ascunde prețul. Lumea este ceea ce este. Lumea este așa cum este. Iar dacă totul nu este decât un vis, cine oare visează?