Dragă, te iubesc public!

Dragă, te iubesc. Dar acum fii atent, aranjează-ți gulerul, freza și cureaua de piele de brontozaur, eu mi-am pus rânjetul de sărbătoare, m-am ferchezuit ca o poamă, mi-am scos dantura îngălbenită de tutun și cafea, și dragule, stai nemișcat, urmează click-ul ce va declanșa poza. Repetăm mișcarea, îmbrățișarea, dominarea de câteva ori, de atâtea ori încât să scoatem bietul fotograf din sărite, căci într-un final rezultatul se vrea a fi cu multe like-uri, cu multe urări "de sunteți un cuplu reușit", cu multe preziceri de c-o să avem "un viitor lung împreună" și evident, nelipsita - "ce fericiți sunteți". 

Și o dată la câteva luni, la câțiva ani dacă suntem mai comozi și înfricoșați de nou, o dată la ceva vreme schimbăm dragă-ul și rămâne numai te iubesc. Sau mă rog... te iubi, după caz. Urmează fotografiat tot ce-mi dăruiești - de la cărți luate pe sub mână de la anticariate, la ceaiuri, ceainicuri, flori și diferitele cutii de prezervative - ca să demonstrăm că ne iubim. Și apoi eu cu capul pe pieptul tău bronzat și musculos am să mă trag din nou în chip în pat, declarând - "ce dulce e iubi, nu-i așa?" Un șir luung de admiratori se vor trezi din nou să zică "ce faini sunteți", "ce bine vă stă", botik, iubirik și alte kestii cu k. 

Dacă dragă te iubesc înseamnă să te iubească și lumea, dacă înseamnă să-mi știe toți așternuturile și sutienul din dotare, dacă e musai să mă pup și să arăt superioară că - "ăsta-i al meu" - atunci, permiteți-mi, încă o dată, să eman: NU EXISTĂ IUBIRE. 

p.s. Nu-i atac la persoană. Nu condamn pe cei ce fac asta. Condamn pe cei ce cred în asta, pe ăia care urează, prezic și declară în necunoștință de cauză. 

A, să nu uit tortul de ziua ta, mâncarea pe care ți-o gătesc, boticul pe care-l faci în timp ce dormi cu câinele lângă tine... Și lista penibilităților exhibiționiste poate continua. 

Dacă există iubire, faceți să n-o vedem. Aia arătată e circ. Aia simțită și nespusă - aia poate e iubire. Și nu apare pe toate gardurile.