Resemnare. Că nimic nu strălucește nici în soare, nici în ochi. Că albastrul e înșelător, căpruiul e nedornic. Resemnare. Dacă nu ți-e dat, nu ți-e luat. Dacă e să fie, probabil nu ar fi fost să nu fie. Dacă nu-ți dorești, nu emani - nici dorință, nici putință, nici potență. Emanam. Acum e glob de cristal. Eman nimicuri, transmit goliciune, simplitate, trăiri apatice și indiferente. Resemnare. Și înveți să apreciezi ce ai avut când tu credeai că e prea mult, apreciezi excesele anterioare, multitudinea și diversitatea cândva copleșitoare, dualitatea și infuzia ermetică a unor sentimente ce se vroiau a fi ascunse. Atunci. Acum se vor a fi ieșite la lumină, se vor a fi re-descoperite. Trăiri care se re-caută, gânduri care re-macină. Resemnare. A unui ieri văzut cu ochi de Crăiasă, a unui mâine incert, al unui azi prea monoton să fie povestit.
Resemnare. Că noaptea nu mai e pentru dormit. E pentru re-trăit trăitul, re-iubit iubitul, re-simțit simțitul. În vis.
Re-semnare. Că aș semna un pact cu sinea, cu exaltarea, entuziasmul și voioșia. Aș re-semna cu minele divizat, dar împlinit, cu minele de aur.
Din bube, mucegaiuri și noroi
Resemna-m-aș fără mult puroi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu