Ceapa, cartea şi cu vremea

Mă gândesc că poate vă gândiţi ce mai fac. Şi ca să nu vă ţin în suspans vă şi zic. Din toate câte puţin. Şi am să încep cu ce mi se pare mie (poate vouă nu) mai interesant:

1. Astăzi am curăţat prima ceapă din viaţa mea. Şi n-aş fi făcut-o, dar de când mă uit la MasterChef m-a prins pasiunea asta pentru gătit. Bine, gătesc doar pentru mine şi pentru papilele mele, nu vă gândiţi că am să vă invit la vreun peşte fiert cu legume (fără ulei) sau la un orez fiert (fără oloi şi ăsta) sau la vreo salată ruxistă. Sunt abia la primele 2 cepe şi probabil am să mai curăţ că nu-mi put mâinile. Ciudat cum se mai maturizează oamenii. Şi reţetele mele nu se limitează doar la cele 3 feluri enumerate mai sus. Ştiu să fac tot ce se fierbe singur şi apoi e mâncabil. 

2. Ieri n-am avut curent. M-am simţit ca în Norvegia în miercurea aia din 2010 când n-am avut net şi-am semi-turbat. Dar de data asta n-a fost atât de grav. Am citit o carte folositoare pentru licenţă. Cartea m-a motivat şi mai mult pentru că era cu dedicaţie din partea scriitoarei şi-mi era şi numele meu acolo. Şi m-am entuziasmat, vă daţi seama. De unde să ştie autoarea în 1997 că eu, Ruxandra Dumitrescu, am să-i citesc cartea din scoarţă în scoarţă cu scopul precis al unei documentări semi-critice pentru licenţă. Şi să nu crezi în semne şi destin. Şi asta cu cartea e una. Dar am alta şi mai de destin. Într-a 10-a m-am dat şi eu voluntară şi-am ajuns pe la Bucureşti şi acolo, întâmplător sau nu, m-am pozat cu steagul Norvegiei. 2 ani mai târziu intram prima la facultate. Da asta cu intratul prima sau ultima e irelevant. Vă zic de pe acum, să ştiţi... n-am să termin prima. Şi cu toate astea vă invit la festivitatea ceea de sfârşit de an. N-o să am discurs, că mă emoţionez şi nici nu mi-o cere nimeni. Dar vă zic vouă ce-am pe suflet când termin. Va fi într-o marţi (zice-se că).  Marţi, după Crăciun. 

3. Am învăţat că dacă ăia de la meteo zic că o să plouă se poate să nu fie adevărat. Şi concluzia nu se datorează unei experienţe trăite, ci lui Eugen Ionesco. Pentru că... atunci când bate cineva la uşă nu e nimeni sau.. e întotdeauna cineva. Cântăreaţa cheală e noua mea pasiune. Asta după Alice şi Nastratin Hogea. 

 Tare şi Um 

                                                                             

Acum stă să plouă tare că e negru peste drum. 

Vremea nu mai e frumoasă, eu strig tare Ciumciurum! 

Tare cred că anotimpul, ăsta, ce se scurge-acum

Va rămâne dus cu pluta, că-i al naibii de ne-bum. 

Cred şi eu, cu precădere, că de-ar fi să fac un bum

M-aş alege cu o rană şi-o arsură şi în scrum. 

p.s. Am zis că nu-mi put mâinile? Am fost o fraieră... Put, dom'le, put. Mă mai prindeţi în bucătărie când n-a mai mirosi peştele şi ceapa a plânge singură.