Ce urăsc, mă seacă şi doboară. Soluţia nevoii mele!

Urăsc să nu existe comunicare între oameni. Amândoi vrem același lucru dar n-o știm spune. Tu n-o spui că ți-e jenă, eu că nu vreau să par aiurea… și uite așa refulăm. Și voi ajunge într-o zi când am să explodez și nu-mi va mai ajunge marea să mă eliberez – am să tânjesc spre Oceanul Atlantic. Dar poate aşa am să pot să descopăr misterele Titanicului. Da, Titanicul e una dintre marile mele obsesii. Şi am văzut filmul ăsta de peste 25 ori. Am aşteptat 15 ani să ajung să-l revăd la cinema, dar când a venit clipa.. am renunţat. Efectul ar fi total altul decât cel dorit. Îmi plac întoarcerile în timp, dar nu cele obsesive, în cazul meu.

Mă seacă perfecțiunea, oamenii perfecți și perfecționiști. Mă seacă obsesiile, prejudecățile, analiza după criterii proprii, după valori inventate de cultura de șanț. Care, cine, ce, cum și de unde și-a mai pus niște coarne în cap? 

Mă doboară ignoranța şi dezmățul spiritual. Mă încing căci mă incită gândul de-a mă trezi zilnic lângă un prieten imaginar. Lui i-aş putea spune tot. M-ar asculta, m-ar vedea singură, m-ar înțelege, dar ar tăcea. Fără nume, doar chemare. Nu e nevoie de strigăt. E acolo. E aici. E pretutindeni. E el... El Ego! 

Am nevoie de un echilibru: interior-exterior. Mă dezorientează oamenii mai nehotărâți decât mine. Nu știu ce vreau să fac, nu pot să decid până nu-mi consult soarta. Obișnuiam să recurg la zar sau la cititul în stele.  N-o mai fac. Nu mai e de ce. M-am maturizat. Binele și răul încep să conlucreze, se creează un destin pentru fiecare din noi, iar șansa se scurge printre degete asemenea nisipului fin de pe plajele din sudul Italiei. Şi ce e de făcut? Să lăsăm luna şi luna aprilie să-şi pună influenţa asupra stării nostre de bine? Medităm şi vrem victorie. 

Încerc să răspund unui şir de întrebări: Ce este un vis? Cine trăieşte ce? Şi unde şi când? Cine-mi pecetluiește mie soarta? De ce m-aș împotrivi destinului?

Şi deşi par a fi o Sofie în căutarea lunii (vezi Lumea Sofiei de Jostein Gaarder) sunt tot o Alice care rămâne mereu singură şi visează la iluzii. Domnule iepure, domnule iepure... mai staţi, vă rog.. domnule iepure, unde plecaţi? Ah.. am rămas din nou singură ...