Un nimic sub emblema tăcerii

Orice om are nevoie de pauză. Orice creator ajunge să fie secat de inspiraţie. Orice viaţă îşi poate pierde sensul. Orice gând se poate evapora ca un duh magic. Nu ajunge un Vreau când eşti sub influenţa neputinţei. Şi unde mai pui că nu există acţiune... rămâne un mare nimic de zis. Un nimic sub emblema tăcerii. 

Un nimic sub emblema tăcerii

(cu rimă să priceapă-orice găină)

N-a fost nimic prin ce-am trecut.
Doar c-am cules şi am tăcut.

Am trei postări salvate,
vezi bine, nu sunt publicate.

Revolta care m-a cuprins
la fel de repede s-a stins
şi-am continuat cu minciunele
pentru că fac parte din ele.

Sesiunea când am terminat
puţin m-am cam revoltat.
Dar nu contează asta acum -
nu vreau să crezi că sunt Nebun.

În dragoste nu am picat
şi de-am picat, m-am ridicat
şi-am continuat tiptil, tiptil
să zbor ca şi un crocodil.

Cum crocodilul n-are pene
şi pupăza-i toată o lene,
nici eu nu m-am dezamorat
ba chiar mai mult, m-am complicat.

Tare tihnită viaţă am.
N-am niciun ban.

Dar banii chiar puţin contează
viaţa de dincolo primează.

Am şi versuri, am şi rimă
mă-nţelege şi-o găină.

Şi cam astea s-au întâmplat de-o lună şi ceva prin viaţa mea. Ştiu că n-am mai luat aşa pauză lungă nici măcar în punctum-ul secăciunii inspiraţionale - vara - dar acum sunt revenită. Şi pare-se că în timp ce eu îmi refăceam ph-ul, alţii şi-au scos nasul într-ale scrisului şi tare ne încondeiază cu-a lor creaţie.  

Dar nu vă zic cine e că mă doare tastatura. 

1, 8 şi 12 martie fericit!