Zambila vie - dar eu ... ?

Mă doare intensitatea cu care trăiam anul trecut. Mă doare că m-am evaporat şi tot nu mi-am găsit un echilibru interior. Mă doare că nu mai cred în înălţare superficială şi zbor de crocodil. Mă doare şi mă dor ... căci mi-e dor!

E ciudat ... atunci vroiam multe, acum nu vreau nimic. Atunci experimentam, acum m-am blazat. Atunci uram monotonia, acum sunt prizoniera ei. Atunci luptam pentru ce vroiam, acum las să plece. Atunci - acum. O adevărată eu - o delăsătoare eu. Aveam cui reproşa că nu mă înţelege. Acum înţeleg că n-am cui să spun. Aveam cu cine să nu dorm. Acum dorm, căci nu am altceva mai bun de făcut. Atunci pierdeam timpul - acum timpul mă pierde. Atunci trăiam - acum sunt moartă... şi am nevoie de-o trezire ..."Când noi, morți, înviem...". 

Moartea spiritului, moartea trupului, moartea dorinţelor, dar învierea naturii. Dar cine-s eu în comparaţie cu zambila mov de pe fereastră? Da, am o zambilă şi cred că-i labilă. Sau... am o zambilă, la naiba - i senilă! E fericită. Căci îi dau atenţie şi-o ud. Şi mai am şi-o mentă nedementă. Dar menta e liniştită şi productivă. Am şi vândut mentă uscată. Negoţ cu mentă şi şantaj cu zambile.

Tot ce-mi doresc e să rimez cu lumea. Am măsură, am şi ritm, dar n-am cu cine să-mi fac rimele.

" A fost odat un crocodil
În toiul lunii lui april
Să pescuiască peşti tiptil
Intra în Nil, în Nil în Niiil."

Sau

"A fost odat un crocodil
Care intra tiptil, tiptil
Să pescuiască peşti în Nil
În toiul lunii lui april."

Din Alice şi-a ei Ţară Minunată.