Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 1 februarie 2012

Nu am viaţă socială, dar am cearcăne

Nu am viaţă socială, dar am cearcăne. Şi nu, nu e moştenire de familie. Deşi se pare ca am înclinaţie să fiu vânătă la ochi. Dar poate e din cauza vreunei şogoriţe. Sau ... de unde daca nu-i cu cine? Vreo răzbunare mai veche? Nici pomeneală ... cred că de la spaţiul limitat al cutiei în care trăiesc. 

Acum un an pe vremea asta îmi ofeream serviciile de fiinţă liberă, fără sesiune, ca să ajut oamenii să iasă din chinurile acestei perioade. Acum, după un an, sunt singură şi trebuie să mă scot şi să mă bag singură... în stări! Cred că am început să am o problemă cu oamenii ignoranţi şi mai superficiali decât mine. Adică... eu sunt aproape de punctum-ul superficialității, ăăăăă, se poate şi mai mult? 

Mă bucur că s-a terminat prima lună groaznică din anul ăsta! A fost groaznică şi dacă are să fie aşa tot anul... prefer să mă întorc în timp. Şi nu-mi place că am 21 ani. Nu-mi place deloc vârsta asta. Nu-mi spune nimic în afară de mai multe probleme şi responsabilități. Nu-mi zâmbește tentant ca şi 20-ul cel întreg, nu mă motivează, nu mă susține. 21= un el şi-o ea + încă 1 (una cred) care vine să strice tot. La 22 o sa fim chit, dar până atunci mai am de așteptat 11 luni. 

Mi-ar plăcea să sufăr de indiferentă, boala durerii în cot şi obsestia datului ochilor peste cap! Obișnuiam asta... pe vremea când eram iresponsabilă. Urăsc responsabilitatea pentru că-mi dă bătăi de cap. Am emoţii puternice, am trăiri intense, mă consum, mă stresez şi alte activităţi dinastea dăunătoare sistemului nervos. La ce bun? Chiar îmi vreau superficialitatea şi indiferenţa înapoi. Mă vreau vechea eu! Aşa... prăfuită, că şi calu lui Harap Alb, după ce-a mânca bine şi s-a scuturat de două ori, s-a transformat în ditamai armăsarul. Armăsară pe dinafară n-am fost niciodată. Dar pe dinăuntru am strălucit de linişte. Dar am împresia că în zadar strigă sufletul meu după vechea eu ... cine ştie prin ce colţ de lume m-am rătăcit! Mi-o fi sufletul înghețat la vikingi, într-o cutie de metal ferecată cu 80 lacăte şi înghițita de-un trol nesătul care n-are o digestie normală. 

Asta vreau eu! 

p.s. Nu vă impacientați că nu-s rău! Deloc...e doar miercuri... pare-se cea mai bună zi din săptămână în ultima vreme! Celelalte 6 m-au trădat. Chiar... de ce mă trădaţi? Voi, voi .. nu zilele! Sau.. doar TU! Sunteţi mai mulţi!? 

Nu am viaţă socială.... dar am cearcăne ... şi vorbesc cu pereţii.. şi cu Albă ca Zăpada de pe perete. Şi cu calendarul cu măşti veneţiene din 2010. 

Ironic... ca să fie completă treaba, pe luna februarie am în calendar o poză cu niște brazi. Of... în ianuarie măcar era un tip care schia ... 

3 comentarii: