Totalul afișărilor de pagină

marți, 29 martie 2011

Fericită pentru că parola ...

Am să încerc să scriu Matur, să mă comport ca o matură... sau o mătură... Să mă declar un om fericit și mulțumit? Să-mi manifest starea euforică prin scris? De ce mi-e mai ușor să scriu când sunt tristă decât atunci când sunt fericită? Și chiar sunt... nu neapărat fericită ci oarecum mulțumită și împăcată cu mine. Mă liniștește viața pe care o duc, deși mulți m-ar considera o nebună și ar renunța ușor. Fac din toate câte puțin... deși propriei persoane îi dau mai multă importanță. Vreau să fiu egoistă, și sunt. Vreau să fiu respectată, o impun. Vreau să zbor, dau din aripi.

Beau cafea, iar apoi mă plâng de palpitații. Stau la saună, iar apoi mi se face rău. Fac mult sport, după care cad lată. Trăiesc la extrem. Exagerez... echilibrul meu interior înseamnă dezechilibru cu exteriorul. Repet chestii ca să mă asigur că sunt înțeleasă. Imit ridicolul, mă amuz de prostie, îmi satisfac toate poftele. Beau mult... ceai. Am exclus persoanele neinteresante din viața mea. Nu dau importantă șoarecilor, deși arăt uneori ca și un șoricel... nu de bibliotecă... un șoarece care nu poate fi prins, nici măcar în capcană. Viața mea e o continuă alergătură, dominată de multă lene și comoditate. Dacă spun că sunt un paradox al acestei lumi, m-aș repeta dintr-o postare anterioară și voi fi sancționată.

Una peste alta, să scriu și ceva puțin mai inteligibil. Sâmbătă vine prietenul meu din America în vizită. Îl aștept, mă ocup cu organizarea timpului, însă am nevoie să știu ce vrea el să facă. Asta e așa... ca o paranteză. Fac și chestii utile, merg și la facultate, nu lipsesc, o fac cu plăcere. Uneori e monoton, dar un curs plictisitor îți permite să călătorești unde vrei tu, să-ți pui gândurile în ordine, să-mi pregătești următoarea strategie de atac ș.a.m.d.

Încerc să-mi respect toate propunerile de la începutul anului. În mare parte, merge. Nu citesc zilnic știrile, însă îmi consult horoscopul din cel puțin 3 surse. Am decis să nu-mi las părul lung pentru că nu mă avantajează. Ies când sunt somantă, însă uneori aplic scuze puerile doar pentru că mă simt atât de bine în singurătatea și liniștea mea, încât nu-mi doresc să fiu tulburată.

Deunăzi, am decis să-mi schimb toate parolele, toate cheile de acces. Am schimbat tot, m-am schimbat și pe mine. A doua zi le-am uitat. Am nevoie să mi se aducă aminte ce parole am... sau să reinventez altele, în care să existe și o cheiță de rezervă. Cheița e pe măsuță, eu n-o pot vedea. Am nevoie de licoarea magică să mă fac mică... mică de tot...invizibilă într-o lume umbrită... Nimeni nu știe parola spre mine... n-o știu nici eu.

4 comentarii:

  1. O, fiinta ciudata. Ai ales maturiatea in scris, desi viata ti-o traiesti complet invers. Ce s-a intamplat? Ce ai facut cu Minerva, nebuna? In ultimele postari parca ai inceput sa prinzi viata si acum te intorci la monotonie, doar pentru unora care nu le place cum scrii. Stiu ca nu-i usor sa scrii, dar nici cititul nu-i pentru toata lumea. Lasa-i pe critici sa critice, iar tu scrie cum iti spune sufletul sa scrii. Crezi ca Dali sau Picasso mai creau ceva daca se conformau si pictau asa cum facea si restul lumii? Dute Femeie cu cap de trandafiri si fa ce iti place si fa-o cum iti place.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc de incurajare. Nu m-am intors in monotonia scrisului, doar ca am scris intr-o stare pozitiva fiind. Ultimele postari (care au tradat o latura mai profunda si ceva mai grava) au fost scrise sub alte influente... malefice, as spune. :)

    Scriu din placere, imi place sa fiu citita cu placere.... iar Barthes spunea: "Daca eu citesc cu placere o fraza, o poveste, un cuvant, e pentru ca au fost scrise in placere".

    Placerea textului. Desfatati-va in cuvinte! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Pfoai ce poezie am scris! Îmi pare rău că nu o pot scrie pe blogul tău, că e prea vâscoasă. Dar așa mi-ar plăcea să pot... Și e cu atât mai nasol cu cât nu am făcut nicio referire la vreun organ genital. Dar presimt cu toate astea că nu ai să mă lași. Deși încă mai am speranță, cumva. Uite, dacă mă lași să o scriu, promit să dublez suma pe care ți-o datorez.

    Mna, nu am ce să îți spun mare lucru despre ce ai scris. Am explicat totul în poezia de 4 strofe. Mi se pare suficient de criptică încât să o public. Primești?

    RăspundețiȘtergere
  4. Poezie minunata.. am citit-o de n-ori... cu cat subinteles e scrisa... ai scris-o si pe fb, lasa...! :) Balada ceaiului! :P

    RăspundețiȘtergere