Slabă activitate scriitoricească prin luna noiembrie. Mă întreb de ce. De fapt nici n-ar trebui. Pentru că am fost atât de bine dispusă și fericită, încât n-am avut nevoie de-o descărcare încărcătoare. Știți cum e: nu poți scrie dacă n-ai vrun bai, vreo traumă, vreo durere ori vreun ghimpe. Eu n-am. Ș-apoi să scriu lucruri fericitoare... e prea ușor. E ca și cum zice Kureishi - adaptat: Orice clovn se poate îndrăgosti, dar nu oricine poate să scrie o piesă de teatru - și răstălmăcind cuvintele lui, oricine poate scrie despre fericire, nu oricine se îndrăgostește de cine trebuie.
Treaba asta cu iubitu-i delicată. Mă uit la colegii mei enamorați până peste cap de minore - și ei minori la rândul lor - și văd ce frumos se mint ei. Niște sentimente false, niște trăiri iluzorii, niște vise ușor de spulberat, o fidelitate labilă, o stagnare. Copiii vor să fie oameni mari, uitând cu desăvârșire că "oamenii mari nu înțeleg niciodată nimic singuri și e obositor pentru copii să le tot dea explicații." (Saint-Exupery). Copiii refuză să fie puer aeternus, să creadă în Peter Pan Syndrome, să se bucure de libertatea și așa neliberă și să-și dorească să exploreze. De ce? Pentru că a căuta dă dovadă de infidelitate - cred ei. Ba nu. Nici măcar a găsi nu te face infidel - spun eu. Nedorința e o treabă de oameni mari. Pentru că "oamenii mari nu au timp să cunoască nimic" (Saint-Exupery). Și oamenii mari se mulțumesc cu ce-au îmblânzit când erau copii. Dar vedeți voi, ei au fost copii și-au renunțat la asta. Ori asta e cea mai rea decizie pe care-o poate lua cineva. Să renunți. Dar e vorba strict de renunțatul la copilărie, nu de alte renunțări. Lecția despre renunțatul la timp am s-o țin în viitor.
Acum mă simt nevoită să scriu ce-am mai făcut de când am tăcut. Dar au fost atât de multe încât bag de seamă că le-am pierdut șirul. Știu că, recent, am avut noroc și-am câștigat o invitație la Vunk. Mai știu c-am avut noroc să nu mă trezesc într-o marți să merg la test - crezând cu îndârjire c-am scăpat de chin, dar testul s-a amânat. Știu că mi-am luat o carte minunată de Kureishi - Am ceva să-ți spun. Asta deși acum vreo 2 ani când am fost în Norvegia l-am urât pe Kureishi că mi-a picat la examenul de ziua mea. Apoi am trecut la sentimente mai bune pentru că mi-am dat seama că e un profund intelectual genial și are ceva-ul ăla care mă ține și nu mă lasă. O recomand. Dacă aveți chef de-o carte cu o copertă albastră cu oameni din lemn făcând sex lemnos - sau cel puțin încercând, că nu cred că le prea iese, Am ceva să-ți spun e soluția. Kureishi e un actual Miller - dar nu pe atât de porno și destrăbălat în limbaj.
Sfatul astrologului pentru luna decembrie: dacă vrei să primești cadouri rămâi puer aeternus; dacă vrei să simți plăcere fă-te om mare. E oarecum normal. Însă, "ce fel de normalitate preferi să te caracterizeze - normalitatea nevrotică, psihotică sau perversă?" (Kureishi)
Regăsirea copilului din mine a fost și este una din minunile salvatoare ale vieții mele. În momentele când nimic din ce știam despre mine nu mai stătea în picioare, mi-am redescoperit pilonii pe care sunt construit eu prin retrăirea și filtrarea cu mintea de acum a unor momente cheie din copilăria mea. Mi-am și notat mai apoi undeva că "Eu nu am alți dumnezei în afară de copilul din mine" ca o chintesență a noilor idei revelate. Asta mi-a și adus într-o mare măsură liniștea mai apoi.
RăspundețiȘtergereSunt și voi rămâne toată viața un puer eternus. Mi-am dat seama recent că orice îngrădire a libertății mele ( job, școală ) displace profund ființei mele și creează o amărăciune reală, palpabilă. Cred că sunt un om mare dar în același timp că am și dorințe. De fapt, acum am cele mai mari dorințe. Acelea de a-mi recăpăta sentimentele de libertate pe care, din neatenție, inconștiență, le-am scăpat din mână.
Ca o remarcă: să fii om mare nu înseamnă să nu fii copil. Copilul din tine nu are nimic de a face cu imaturul din tine. Să fii om mare înseamnă să fii un om care își prețuiește copilul și și-a maturizat imaturul.
Pfuaiii,printesa...!!! Fa cumva si termina repede si facultatea asta,apoi uita tot,ca de nu va trebui sa mai faci una, de psihiatrie.
RăspundețiȘtergereVreau să folosesc acest mediu pentru a-i mulțumi doctorului ODION că m-a ajutat să-mi revin soțului după ce a lăsat pe mine și copiii 5 luni să sufere. Când a plecat, mi-a spus că nu mă mai iubește și a găsit O altă femeie pe care a iubit-o. Plâng de zi cu zi pentru că îl iubesc atât de mult și mă hotărăsc să merg pe net pentru ajutor când am văzut postarea unei doamne despre cum doctorul ODION o ajută să-și recupereze soțul care a divorțat de ea și spun doar să Mă las să încerc acest doctor ODION să încerc și, într-adevăr, este minunat că mă ajută să-mi revin soțul în 3 zile și soțul meu se va întoarce la mine și promite să mă iubească pentru totdeauna și să mă roage pentru durerea pe care mi-a costat-o. Vă voi fi veșnic recunoscător pentru dr. ODION și nu mă voi opri să-ți public numele pe internet pentru ca oamenii să-l vadă pentru că ești atât de grozav. contactați-l prin e-mail; (drodion60@yandex.com) sau puteți de asemenea să-l apelați la +2349060503921. și vă va salva și relația și căsătoria. inca o data multumesc Dr. ODION
RăspundețiȘtergere