Mai știu lega cuvintele

Se pare că am avut o vară lungă. Din iunie - de când începeam să mă plâng de căldură - până la mijlocul lui decembrie - când încă nu mă pot plânge de nimic. 

Au existat nenumărate prilejuri de a scrie câte un rând răzleț sau de a-mi tapeta stările ultimelor luni, însă ceva m-a oprit. Eu i-aș zice în două feluri: fie maturizare, fie lipsă de lectură. Și dacă ar fi să aleg una dintre ele, probabil lipsa unei lecturi de domeniu li-teri(bil)ist îmi înlănțuie imaginația și-mi oprește cuvintele la granița exprimării scrise. Nu mă înțelegeți greșit, nu e ca și cum am uitat să scriu sau să mă mai scriu. E poate lipsa unei traume intense, a unei stări care se vrea a fi cathartică. Nu mai știu. Memoria...

Cu toate astea, n-am încetat să mai exist. Exist în țara mea - Ruxland, exist în Realitateland, exist și în Salsaland, RISEland sau Mall Land. Sunt mai prezentă decât mă pot prezenta. Trăiesc în lumi paralele, simt trăitul și-am renunțat de mult la a mai folosi Universul ca punct de reper al trăitului meu. Observ oamenii dornici să se exprime, îi apreciez, mă amuz și mă regăsesc - pentru că obișnuiam și eu să visez mai mult decât îmi pot întinde aripile. Prea metaforic pentru noua eu. De fapt, nu sunt atât de nouă precum cred că sunt. Am doar cu un an mai mult - în buletin doar, am o viziune mai analitică și realistă, deși Realismul nu e preferatul meu, cum nici Socio Constructivismul nu e preferatul lui. 

Mai știu lega ideile, mai știu lega cuvintele, mai știu uni literele, mai știu crea formele. Mai știu exprimarea stărilor, mai știu forma scrisului, mai știu conținutul adevărului. Mă mai cunosc și pe mine. 

Nu mă revoltă nimic, nu mă doare nimic. Nu-mi lipsește nimic. Dar încă tot nu le știu pe toate...