Coluța

Fact: E a doua oară în ultima lună când beau Coluța. Da, știu, țin mereu teorii împotriva acestui lichid nociv, însă uneori, rar, vreau să fiu cu susu-n jos. Și reușesc. Și ce mă răstoarnă Coluța asta... nici măcar un om nu reușește să mă agresivizeze așa groaznic. Cum îmi explic? Nu prea reușesc, însă pe lângă faptul că mă scoate din starea lantentă de amorțeală - aka mă aduce pe linia de plutire energetică - mă mai și agită agresiv, într-un fel demonic, monstruos, irațional de intens. Da, și e numai o Coluță. Și e numai juma' de litru. "Decât atât."

Alte gânduri printre rânduri, greu de gândit. Motive de plâns încă nu-s. Doar azi merg în vizită la Biserici. Probabil am să adun o tonă de repulsie; sau poate nu. Poate mă voi simți bine în Casa Domnului, eu, păcătoasa ocazională de luni care bea Coluța ca pe un drog (ocazional și ăsta). Poate am să simt harul, am să-mi doresc să mă curăț sufletește și poate săptămâna viitoare voi merge și la spovedit. Că s-au adunat multe în ultimii 13 ani. Problema e, și cu spoveditul ăsta, ce să zic? Am păcate. Frumoase și nobile. Oare 3 ture de coate și genunchi m-or ajuta? 

Revin.