Totalul afișărilor de pagină

duminică, 30 martie 2014

Plăcere, spirit liber, dans

Nu știu dacă sunteți la curent cu noutatea, dar m-am reapucat de dansat. Rareori simt un ceva de proporții vulcanice prin jurul inimii, pe acolo pe unde se presupune c-ar fi plasat sufletul. Și atunci e un musai să iau inițiativă și să fac acel ceva. Uneori ceva-ul e să vorbesc în public, la un curs sau pur și simplu de una singură. Azi, de exemplu, am simțit vulcanul într-o discuție pe teme religioase. Și cum nu rezist tentației de a-mi exprima violent părerea mea despre habotnici și anahorete, am făcut-o și bine-am făcut. Rezultatul? Sunt o umanistă, o ființă cu spirit liber - care e cea mai mare achiziție a ființei umane. Se presupune că cei cam de după '70 suntem destul de pragmatici și gândim cât de cât rațional și nu ne mai lăsăm ghidați de sfinți și moaște. Nu că n-ar exista și excepții, firește. E plin de post 90-iști îndoctrinați.Trăiască pocăiții și ăia care încă mai cred că dacă mozolești o icoană te faci mai curat sufletește. Sau dacă precurvești, dar te spovedești cineva chiar ți-a ierta păcatele. No eu ce să zic. E nevoie și de oameni d-ăștia naivi în societate. Trebuie să avem și noi pe cine manipula. Altfel, n-ar mai fi facultăți de management ca să te faci șăf. 

Dansez. Sau re-dansez. Nici nu știu cum e mai bine. Sau poate, am continuat să dansez. Că în ăștia 8 ani de pauză (că 8 au trecut deja), nu cred c-au fost mai mult de 365 de zile (un an, da?) în care eu n-am dansat, măcar 2 pași în oglindă sau în vitrină. Sau pe stradă, sau măcar mental. Și merg la salsa. E și ceva nou și ceva vechi. Și la salsa dansez exact cum îmi place mie. Schimb partenerul la fiecare câteva minute. Ideal. Să nu ne plictisim, zic.

Citesc. Sau re-citesc ce mă interesează și re-găsesc găselnițe care odată m-au ajutat și mi-au deschis un drum.. un drum de căutare și găsire, de căutare și negăsire, de căutare și regăsire. Sau pur și simplu un drum.

Lipsesc din peisaj din ce în ce mai des, pentru că trăiesc din ce în ce mai alert, pentru că nu mai am timp să rescriu trăitul și să-l mai trăiesc implicit o a doua oară. Dar nu mi-am pierdut simțirea, nici nu m-am îngropat în ceva suferințe. Că de, nu-i timp de suferit când trăiești alert. Nu-i timp nici de vindecat bășicile de la un antrenament la altul, nu-i timp nici de înrădăcinat celulita sau de obosit creierul. Nu-i timp pentru ce nu-i prioritar. Dar e timp pentru plăcere.

Și cum ar zice Nedjma în Prin Țara Simțurilor: "În viață, unora le este dat să învețe bunele maniere, altora să își educe spiritul ori să își întărească tot mai mult credința. Nu am avut privilegiul de a mă bucura de niciuna dintre acestea, ba nici măcar nu știu să citesc ori să scriu din cauza pasiunii pe care mi-a insuflat-o Cel de Sus pentru plăcere."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu