Am cam prins eu din zbor ce şi cum cu Plagiator şi cu politica asta ciudată. Şi m-am dumirit parţial, dar tot nu ştiu care-i bun şi care-i rău. Ş-apoi până la urmă ce mai contează?! Contează că eu am spart azi o oglindă şi acum mă pregătesc de 7 ani dubaşi. Dar am făcut 3 paşi în spate şi-am zis ptiu... oare s-a anulat ghinionul?
O dată cu rugămintea prietenelor mele (plecate prin Suedii şi Americi) de-a le înscrie la facultate mi-am dat seama de simţul meu practic, de capacitatea mea de organizare şi de aptitudinile mele de secretară. Şi în caz că nu prea-mi va ieşi viaţa am soluţia de-a deveni secretara şefului meu (sau mă mai pot face epilatoare sau vânzătoare). Da ce? A fi imposibil să vând vise unor oameni trişti sau să arhivez secretele ascunse ale şefului meu? Da de unde... Dacă nu m-a făcut mama afaceristă, bine-a fi de-oi ajunge şi tractoristă.
Şi dacă sloganul ruxist de prin noiembrie: "Cu toporul îmi educ poporul" nu dă rezultate, atunci trec pe: "Cu tractorul îmi asud poporul".
Nu-i ruşine să munceşti
Nu-i ruşine să trăieşti
Ruşine-i să leneveşti.
Ăsta va fi sloganul de pe plantaţia Ruxistă. Iar eu voi fi Big Brother şi-am să înfig câte-un ţăruş din metru în metru cu: "Big Brother is watching you". (Pentru necitiţi, vezi Orwell - 1984).
Cu varianta ruxistă a privirii:
Iar asta va fi mutra ruxistă plină de satisfacţie că totul merge bine la arat!
Iară dară de-oi obosi, m-oi lăsa în voie bună pe paiele celea că doară io-am muncit, io merit să şed.
Mica Ruxi te priveşte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu