Bună! Troluţa s-a organizat.

M-am hotărât să devin bună. Nu bunoacă, ci bună. Bunoacă n-am să fiu niciodată. Bunăciune poate. Dar bună e o certitudine. Bună, sunt bună. Buna creştere e bună, şi tocmai din cauza asta nu-mi permit să salut pe nimeni cu Bună. Bună ce? Bună ziua, bună eşti... bună-bună. Dar nu sunt bună-bună, nu spun bună, ci sărut mânuşiţele. Deşi unii se cred buni, nu prea ştiu să zică un bună... ziua, seara, dimineata... a mai ramas un alt salut cu bună? Ş-apoi la ce să te aştepţi de la hormoneii ăştia de liceu dacă unu cu care-ţi tragi chiloţii şi-ai fost la păscut sau... unul caruia nu-ţi permiti să-i tragi chiloţii de bun ce-i nu zice nici măcar un Bună. 

M-am hotărât să devin organizată. Nu vreau să organizez pe nimeni, în afară de propria-mi persoană. Ştiţi de când? De luni. (De luni merg la sală, de luni m-apuc de învăţat, de luni nu mai mănânc carne, de luni citesc cartea pe care am amânat-o două luni...ştiţi voi... toate lucrurile bune se încep de luni, dar nu înaine de-o pauză). Revin. Da, m-am organizat. Mi-am reluat bunul obicei de-a face sportul de dimineaţă, de a merge regulat la sală, de a nu mai mânca prostii, de a-mi aranja hârtiile, de a-mi face curăţenie... Dinastea de femeie puternică, cică. Dar voi mă ştiţi că-s genul barca pe dealuri :). Şi de ce nevoia asta de ordine? Păi ca să îngraş porcu în ajunul de-a împlini 21 ani. Că după ce fac 21, sau poate la sfârşit de an trebuie să trag linie să văd ce-am comis anul ăsta. Şi pe lângă faptul că am mers în Norvegia şi-am mai învăţat pornoşaguri linvistice să mă pot lăuda şi cu-o organizare. Că lista aia pe care mi-am făcut-o la început de an... vai de ea! Sau vai de mine... 

M-am hotărât să devin cu minte. Cuminte sunt, cu minte nu prea. Aici ce să vă spun? Că-mi spăl farfuria de fiecare dată după ce mănânc? Sau că o ascult pe mama când îmi mai transmite semnale codate de genul du-te şi învaţă? Sau că merg la şcoală de fiecare dată cu lecţia învăţată? Dar unde mă credeţi voi aici, pe Mirc? 

M-am hotărât să devin hotărâtă. Doar în teorie. Ha!

M-am hotărât să vă spun că mă cheamă şi Andreea. Defapt Andreea e primul meu prenume. Asta că a trecut Sf Andrei şi nu se mai simte nimeni obligat să-mi spună la mulţi ani. Nu ştiu de ce mă cheamă asa, probabil ai mei părinţi au vrut inconştient să evidenţieze faptul că-s un semn mutabil de foc - ş-apoi iniţialele arată cam aşa: A.R.D! Eu nu am febră, că nu fac de obicei, nu ard de dorinţă, sau gelozie, dar mă ard... ocazional: ba cu ceară în palmă, ba cu apă clocotită, ba cu nejudecata-mi şi franchețea în exprimare. 

Şi-mi place să mă joc, dar nu am cu cine. De mică am suferit că n-am copii cu care să mă joc. Iar acum toti copiii sunt maturi, teleghidaţi ca nişte mături şi nu se joacă. Şi eu am decis să mă joc cu cuvintele şi-am încercat să găsesc sensuri celor mai comune cuvinte. Le-am dezbinat, le-am integrat în propriul meu sistem de joacă şi mi-au ieşit nişte ruxisme lingvistice: 

1. Amorul e preludiul morţii: amor => a mor!
2. Aroma face să fie adevărată replica: toate drumurile duc la Roma: aroma => a Roma!
3. Oamenii nu se îndrăgostesc, ei cad în dragoste: fall in love

4. Barca pluteşte pe dealuri pentru că eu aşa am învăţat la şcoală şi aşa cântam... şi mie mi se părea logic.

5. Labilă şi la bilă m-au determinat să spun într-un curs de norvegiană că ceva personaj de-al lui Ibsen, o femeie de bună seamă, e Labiluţă. Şi aşa a rămas.

6. Iubirea e o supă publică făcută de-un măcelar + pe asta eu am dedus-o dar nu mi-am permis s-o spun cu voce tare ca să nu mă considere şi pe mine Labiluţă (din minunata creaţie a Martei Petreu - Scrisoare către dragostea unui bărbat)

7. Eşti mult prea cerebrală. Trebuie să fii mai cereală. (Pe asta o ştiţi deja! Şi sfătuiesc pe toată lumea cu panseul ăsta, doar că eu nu am timp să mă cerealizez)

8. Nu pot pronunţa diftongul OA! Scriu soare, dar pronunt un sorinel, scriu picioare dar pronunt piciuare sau piciOre! Nu spun prietenă, spun pretenă sau preten (nu mă descurc la IE). Lungesc uuu din Cluj şi iese un Cluuuuj no! Mă cert cu Ana când îi povestesc ce-am visat pentru că ea nu mă ascultă. De ce? Pentru că eu încep asa: "uaa tu ana!! am visat cu brad pitt!" Şi ea-mi zice un fel de vrea-o-ai tu că nu-i lângă tine. Şi mi-o tânteşte: "poate l-ai visat pe Brad Pitt".

9. Hai de ne-om trolifica! Şi mi se mai spune şi Troluţa!
10. Nu te supăra, frate, dar în 10 e ziua mea!