N-am murit. Nu. Nici măcar n-am sucombat. Sunt pe aici, pe undeva, prin preajma primejdioasă a primejdiei iminente. Nu fac nimic. Nu mă ocup cu nimic. Nu mă bucur de nimic. În general, aștept ceva și nu apare. Visez că vine ziua plecării și nu mai vine. Învăț cuvinte în limba franceza și vorbesc singură în oglindă. Filosofez cu prietenul Frankie - idolul puicuțelor, mă amuz cu Ariel (care nu mai folosește Lenor și a trecut pe Cocolino) și încercăm să păstrăm triunghiul pe linia de plutire.
E frustrant să nu te poți exprima, la fel cum e să nu știi dansa. Mă simt greoaie lingvistic și spiritual. Gust căldura toridă a verii și nu mă simt satisfăcută în niciun fel. Înot în ape reci, contra curenților și supraviețuiesc. Mă surprind stările mele confuze de început de primăvară tulburată. Răspund negativ provocărilor. Nu mai iubesc și nu-mi mai doresc. Nu mă dăruiesc și nu vreau să primesc nimic.
Și nu sunt nici măcar geloasă pe ea.
Ca orice altceva ai scris, dau like și la asta :*
RăspundețiȘtergere"nu ma bucur de nimic".."nu mai iubesc si nu-mi mai doresc"..."nu mai daruiesc si nu vreau sa primesc nimic". toate astea sunt in contradictie cu "n-am murit" :))
RăspundețiȘtergerevezi ca esti in depresie. dar scrii frumos. :)