Milă africană

Știți care e diferența între ambasada din Sofia și cea din Londra?
MOBILA.

Mă simt nevoită să repet că încă trăiesc, dar nu mai am traume. Am doar un regret. Că acum doi ani, când eram o eternă bolnavă închipuită și sufeream la corasoane în fiecare lună, n-am făcut eu un pas inteligent să mă reapuc de dansat. Nu-i bai. M-am deșteptat la cap în 2014 și bine am făcut. 

Ce mai fac? O ard prin cluburi elitiste de rueda și de relații internaționale la Babeș. Îi studiez în profunzime mintea criminală a lui Breivik, mă ocup de migrație, de muslimi teroriști și de multiculturalism. Dansez nocturn cu drag și spor în speranța că munca mea va fi folosibilă și se va ajunge la rezultate frumoase. (Vorbesc la singular, deși suntem o mână de talente muncitoare). 

Mă curentez (țin la curent) cu noutățile, atât cu cele mondene cât și cu cele cu adevărat valoroase. Începe să mi se facă destul de milă de africani. Motivele: diplomații români au prea mare valoare să meargă în ambasadele din Africa pe motiv că-i rușinos și, o dată ce-ai ajuns în fundul Africii, nu mai ai drumu șlefuit cu diamante către Washington sau Berlin. Ba mai mult, riscurile sunt atât de mari încât nu merită să-și miște fizicul din vila protocolară din capitală pentru o vilă cu aer condiționat manual în sărăcia continentului sub-european. Al doilea motiv, ăsta fiind pe bune, mi-e al naibii de milă de imigranții ăștia care se urcă în vase dubioase, dau bani unor traficanți, se lasă biciuiți și umiliți pentru o speranță minusculă la o viață mai bună în Europa. Și se îmbarcă ei fain frumos și, la fel ca cei de pe Titanic, ajung pe fundul mării, de data asta de vină nefiind un iceberg, ci o mână de traficanți avizi de-a câștiga de pe urma unor nenorociți pe care nu-i distingi în întunericul nopții: nici din cauza culorii, nici din cauza mizeriei în care trăiesc. 

Ce e revoltător: sunt africani, ce contează c-au murit 800. E la ordinea zilei. Presa nu vuiește pe tema asta. Vuiesc ONG-urile, UN-ul și comunitățile emigrante din Europa. Și se mai sesizează din oficiu și înalții Europei. Dacă toată scufundarea asta ar fi fost cu cetățeni americani, știrile și dezbaterile televizate ar fi eclipsat, cu siguranță, moartea mamei OZ. 

Atât. Că mi-e prea milă să gândesc mai mult.