Pierdut răbdare în spații geopolitice

Dacă a nins, musai să simți miros de sarmale, să vezi copii excitați aruncându-se în zăpadă și să ieși să te plimbi ca să simți scârțâitul zăpezii. Ai impresia că în curând vine Crăciunu, că mai primești o tură de cadouri, mai bagi o beție de revelion și mai ai minim 2 săptămâni până la sesiune. Nici că se poate mai greșit de atât. 

Mi-am pierdut răbdarea prin ceva spațiu geopolitic - posibil Heartland -, am obosit să scriu și să re-scriu în speranța că o să rețin. Am pierdut noțiunea timpului, contactul cu realitatea și nu vorbesc la telefon altceva decât despre examene. Un sentiment ciudat - de parcă ar fi prima sesiune, nu a 9-a. O dată cu înmulțirea sesiunilor devii din ce în ce mai preocupat de procesul de învățare, de ideea de a nu fușeri, de a parcurge totul și de a avea timp să repeți de minim 3 ori. Nu-mi place de mine varianta conștiincioasă. Și sunt și prea responsabilă. Deja m-am făcut atât de mare încât nu mai știu să fiu superficială?! Off... de ce am crescut?

Obosesc să văd că oamenii au altceva de făcut.

Îmi doresc și un alt fel de emoții și trăiri, altele față de cele tulburătoare cu subiecte de examene și căutări de semne prin univers. Zău. Vreau altfel de trăit. Nu d-ăsta dădător de celulită și mâncător de viață intrauterină.

Vreau un altceva pentru mine. De pildă, vreau să se facă 10 februarie și să fie liniște.